Am primit acest mesaj din partea fratelui Țon, un mesaj pe cât de direct, pe atât de actual pentru biserica zilelor noastre. A gândi și a fi diferit astăzi, este un act de mare curaj, pentru care se plătește un preț pe măsură. Fratele Iosif Țon a ales să plătească prețul, fiindcă a înțeles miza și totodată nevoia de a fi ceea ce vrea DUMNEZEU, nu ceea ce vor oamenii. Articolul de mai jos este un semnal de alarmă pentru oricine are urechi de auzit. Timpurile pe care le trăim sunt foarte grăitoare în ceea ce privește SFÂRȘITUL. Mă bucur să vad un om a lui DUMNEZEU, care la vârsta de 80 ani, ne dă un exemplu demn de urmat.Doamne ajută.
Mike Olari
David a fost „un om după inima lui Dumnezeu”. Tematica lui de bază a fost bunătatea lui Dumnezeu. Prin contrast, el ne descrie modul de a fi, al omului rău, şi ne cheamă să fim buni cu bunătatea lui Dumnezeu.
O caracteristică izbitoare a lui David este chemarea lui adresată tuturor popoarelor lumii. Pentru el, toate popoarele îi aparțin lui Dumnezeu. Trebuie să citim psalmii 94-100 ca să ne dăm seama de cuprinderea globală pe care o are David. Dar sunt suficiente aceste cuvinte de la începutul Psalmului 100: „Strigați de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului… Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem, noi suntem poporul Lui, turma pășunii Lui” (Psalmul 100: 1 şi 3). Aceasta era o cântare care se cânta la cortul lui David, unde toate națiunile aveau acces liber la Dumnezeu.
O atitudine deschisă fată de toate popoarele are şi profetul Ilie, care nu are nici o rezervă să stea şi să mănânce în casa unei femei din tara Sidonului. La fel a fost şi profetul Elisei, care l-a vindecat pe demnitarul sirian Naaman.
Prorocul Amos, citat de apostolul Iacov la adunarea bisericii de la Ierusalim (Faptele Ap. 15:14-17), afirmă că trebuie să ne întoarcem la cortul lui David, „pentru ca rămășița de oameni (toţi cei născuți din Adam), ca şi toate națiunile să se întoarcă la Dumnezeu” (Amos 9:11-12). Osea şi Isaia au avut şi ei o perspectivă universală, chemând toate națiunile să se întoarcă la Dumnezeu (Osea 3:5; Isaia 55:1-7).
După robia babiloniană, evreii au suferit o schimbare radicală de atitudine: Au dezvoltat teologia că ei sunt poporul lui Dumnezeu cu exclusivitate şi că nimeni altcineva nu se califică să aibă acces la Dumnezeu.
Atitudinea aceasta se vede cel mai bine din întâmplarea prin care a trecut Domnul Isus când a făcut vizita la sinagoga din Nazaret. El a citit din Isaia 61:1-2 şi prin aceasta şi-a definit propria misiune în lume: Dar a adăugat că misiunea Lui nu-i numai pentru Israel, ci şi pentru alte popoare, aşa cum Dumnezeu l-a trimis pe Ilie şi la văduva din Sidon şi aşa cum Elisei l-a vindecat şi pe sirianul Naaman. Consătenii Lui Isus au fost atât de furioși când au auzit o asemenea învăţătură, încât L-au dus pe creasta dealului şi au vrut să-L arunce într-o prăpastie (Luca 4:14-30).
