Nici părinţii,
dar nici statul!
Statul este secular şi
de multe ori chiar păgân. Uneori, societatea care are pretenţii că este
creştină, are reguli mai rele şi decât cele întâlnite la păgâni. Ce putem face
în asemenea situaţii? Biblia ne cere să ne creştem copiii în baza principiilor
enunţate foarte clar de Cel care ne-a dăruit copiii, de Cel care ne iubeşe copiii,
de Cel care ne binecuvântează copiii, de Cel care ne vrea copiii în gloria
veşnică şi de Cel în faţa căruia vom răspunde de educarea copiilor. Numai că nu
trebuie să ne oprim aici. Deşi investiţia mare trebuie să fie în relaţia cu
copiii noştri, părinţii au dreptul şi datoria să vegheze să nu le fie furate
nici drepturile copiilor, dar nici drepturile lor. Mai mult, aşa cum statul
este foarte atent ca părinţii să nu abuzeze de copii şi părinţii trebuie să
vegehze ca nici statul să nu abuzeze de copiii lor. Părinţii nu au voie să se
comporte în mod tiran, dar nici statul nu are acest drept.
Datoria statului
este să protejeze familia şi să ajute părinţii să îşi crească copiii cât mai
bine. Tirania părinţilor nu este biblică, dar nici tirania statului nu este
normală. Din nefericire, trăim zile în care anumite instituţii ale statului vor
să Îl înlocuiască pe Dumnezeu şi depăşesc orice limite legale şi de bun simţ.
În astfel de condiţii, dincolo de rugăciunile înălţate către Dumnezeu, dincolo
de ceea ce facem pentru copiii noştri trebuie să folosim toate mijloacele
oferite de lege pentru a spune Nu tiraniei pe toate fronturile. Tirania
statului, indiferent care ar fi el, nu este nici legitimă şi nici normală. În
zilele acestea ne uităm mult înspre alţii, dar să fim foarte atenţi, deoarece
nici legile noastre nu sunt favorabile educării creştine în familie...
Viorel Iuga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.