Îmi vine greu să cred că motociclistul ‘’la patru ace’’ –
evanghelistul intinerant, omul care părea că sfidează moartea, care reușea să
fie mereu tânăr și căutat de cei tineri, a trecut la cele veșnice. Îmi va lipsi
prezența aceea enigmatică, ce apărea aproape subit la mai toate vizitele pe
care le-am făcut în România. L-am găsit în tribunele stadioanelor de la Rădăuți
și Suceava, în sala polivalentă de la Oradea, în bisericile pe care le-am
vizitat în orașele șării. ‘’Am venit să te văd, don Pedro’’, spunea fratele
Mihalaș. De obicei lua o ocazie sau motocicleta cu care a călătorit până în
ultimii ani ai vieții. Ziarele din Timișoara îl numeau ‘’bikerul la patru
ace’’, pentru că se îmbrăca la costum cu cravată și pleca la biseicile din țară
cu motocicleta. De pe motociceltă urca la amvonul bisericii unde era așteptat
întotdeauna cu bucurie.
Dacă nu putea lua cumva motocicleta, lua o ocazie, pe care n-o
pierdea niciodată de a predica evanghelia binevoitorului șofer. Nu odată a fost
dat jos din mașină de șoferul furios pe pasionatul evanghelist.
În timpul studenției din Timișoara (1969-1974) , era mereu printre
cei tineri, mereu pasionat credinței și mereu încurajându-ne pe cei ce începeam
să predicăm. Predicile lui de la Biserica Elim, erau savurate de zecile de
studenți care frecventau biserica. Își alegea cuvintele cu grija cu care un
chirurg își alege instrumentele pentru operație. Banalul devenea inefabil, și o
întrunire obișnuită era povestită cu arta unui mare dramaturg. Cifrele
cosmosului și microcosmosului făceau parte parcă din instrumentarul obișnuit cu
care lucra el în fiecare zi. Descria ca nimeni altul măreția ‘’Marelui Alfa’’
pe care o citea în locuri în care ochiul nostru rătăcit prin banalul vieții nu
o vedea.
Era pasionat de oamenii lui Dumnezeu, oameni care au avut
experiențe cu El. Dacă erau în Ardeal, sau Ucraina, nu conta. Se ducea până
acolo ca să stea la picioarele lor și să le asculte mărturisirile. Cunoștea pe
toți oamenii cu chemări deosebite din partea lui Dumnezeu. ‘’Don Pedro’’, mi-a
zis într-o zi, ‘’am să te duc să-l cunoști pe Gicu Stan de la Aiud’’. Apoi m-a
dus să-l cunosc pe Cornel Lela de la Șoimuș, pe Davin Nicola, și pe mulți
alții.
Când am plecat din România, în iarna anului 1985, a venit la Oradea
să-mi spună că fac o mare greșeală a vieții mele. Ani mulți a trebuit să-i dau
dreptate. Mi-a declarat că mă urăște pentru că plec. Se simțea nedreptățit în
prietenia care ne-a legat, pe care eu o trădam, plecând în America.
Ne-am revăzut în 1989, imediat după Crăciunul revoluției și am
refăcut ceea ce părea pierdut pentru totdeauna. A venit apoi în America și m-a
vizitat, atât în Chicago cât și în Phoenix. Mi-a scris și am vorbit la telefon.
O parte din scrisorile lui le-am publicat în revista Exodus pe care a apărut la
Chicago timp de 12 ani. Câteva din acele scrisori le-a publicat apoi în cartea
sa: Din popas în popas, apărută la Arad în 2013. M-am bucurat nespus de mult
să-i pot scrie câteva rânduri în prezentarea acestei povestiri de viață
tumultoasă.
Anul trecut l-am văzut pentru ultima dată la Timișoara. A venit la
prezentarea unei cărți pe care am lansat-o în câteva biserici din oraș. Părea
la fel de tânăr, la fel de pasionat și nu a uitat să mă invite la el, la
Giarmata, la o mămăligă.
Citind vestea plecării lui, azi dimineață, m-am simțit mai singur
pe lume. Plecarea unor astfel de viteji ai Domnului ne lasă mai puțini în lupta
noastră cu noaptea. A plecat aproape la 90 de ani, cu prea multe comori adunate
în mintea sa prodigioasă. L-am rugat de nenumărate ori să scrie, dar dacă avea
de ales să stea la masa de scris, sau să urce pe motocicletă să ducă vestea
bună unor necăjiți de pe undeva, alegea mereu să plece. A plecat acum un pic
mai departe… la ultimul popas. Veșnicia.
În norul acela de martori, care par să ne urmărească din tribunele
veșniciei zbaterile și lupta noastră cu întunericul, am de acum un nou suporter
și o nouă voce în galeria care ne încurajează zilnic să fim biruitori. Până la
capăt. Până la ultimul popas.
La revedere, frate Mihalaș!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.