Am citit recent un articol intitulat Biserica
din dormitor și drepturile omului, scris de un renumit profesor
universitar, în care acesta îsi exprima indignarea cu privire la implicarea
Bisericii în problemele civile. Articolul respectiv critica implicarea
Mitropolitului Banatului în strângerea de semnături pentru suțtinerea unei
inițiative legislative prin care sã fie blocatã constituțional cãsãtoria între
persoane de același sex.
În opinia sa, cãsãtoria nu este doar o problemã bisericeascã, ci și civilă,
iar astãzi doar grupurile religioase cele mai conservatoare mai susțin teza
obligativității cãsãtoriei între bãrbat și femeie. Includerea în Constituția
României a expresiei "cãsãtoria între un bãrbat și o femeie" este o
reglementare abuzivã, care contrazice Curtea Europeană, spunea profesorul Doru
Pop.
Marea supãrare a distinsului profesor este cã Biserica nu tace, ci are
curajul sã-și spunã punctul de vedere în problemele contemporane de eticã și
moralã.
Are oare Biserica dreptul sã intervinã în problemele societãții? Poate ea
să-și sfãtuiascã membrii sã se implice în inițiative legislative? Au dreptul
reprezentantii Bisericii sa-si exprime punctul de vedere? Rãspunsul este
categoric DA!
Autorul articolului face o greșealã imensã atunci când considerã Biserica o
entitate separatã de societate. Biserica suntem noi toți. Biserica nu este doar
o clãdire sau o instituție. Biserica nu este un grup de preoți sau lideri
religioși care fac slujbe sau administreazã acte de cult. Ea este o comunitate
formatã din oameni nãscuți din nou, care crede și promoveazã aceleași principii
și valori creștine. Biserica este parte a societãții și are obligația moralã
sã-și spună punctul de vedere în problemele acesteia.
Atunci când
legiuitorii inițiază legi care afecteazã starea moralã a societãții, Biserica
trebuie sã aibã capacitatea de a corecta sau de a protesta împotriva acestora.
Asa s-a întâmplat de multe ori în istorie. Un exemplu concludent în acest sens
este cel al lui Martin Luther King, important lider religios american, care
prin protestele inițiate a obținut aceleași drepturi civile și religioase
pentru populația de culoare din America, ca și pentru albi. Dacã Biserica nu s-ar
fi implicat afro-americanii ar fi fost socotiți, poate si astazi, cetãțeni
"second hand" .
România, o țarã creștină, recunoaște
în mod public învãțãtura Domnului Isus și a sfinților apostoli. Doar cine nu a
citit cãrțile Noului Testament poate afirma cã homosexualitatea este permisã.
Isus Hristos face referire explicitã la cãsătoria monogamã, între un bãrbat și
o femeie (Matei 19:1-12), iar apostolul Pavel condamnã homosexualitatea,
considerând-o o patimã scârboasã (Romani 1). Suntem o țarã creștinã, iar
Biserica lui Hristos din România are menirea de a veghea asupra pãstrãrii
principiilor creștine, inclusiv prin a-și spune punctul de vedere atunci când
legile încalcã aceste principii.
Da, putem afirma cu toata convingerea ca Biserica are dreptul și datoria sã
intervinã în problemele civile atunci când legiuitorii și societatea deviazã de
la normele de eticã și moralã creștină. Dacã ea nu intervine, oare cine o va
face?
Ionel Tuțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.