Florin Ianovici – Interogații în prag de sărbătoare

Iona 1:8 "Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?” "

Nu mai e timpul retoricii și a întorsăturilor de fraze meșteșugite și alese. E timpul interogației, al întrebărilor grele, deranjante pentru că este singur drum spre Adevăr. E timpul asumării realității, al concluziilor, a unor socoteli drepte chiar dacă toate acestea ne dor.

Din pricina cui trăim atăt de prost? Din pricina cui este țara învăluită de nori negri și este zbuciumată de valurile furtunii? E vreo noutate faptul că lumea zace în cel rău? E vreo noutate faptul că politicienii mint sau că sunt hoți care fură cu nerușinare la adăpostul unor fotolii moi și sus puse? Aceastea pot fi surprize doar pentru cei ce nu citesc Biblia.

Dar adevărata mirare este aceasta: ce caută oamenii credincioși pe drumul pe care nu umblă Dumnezeu? De ce oameni ca Iona se află în corabia greșită, lângă oameni nepotriviți, pe un drum greșit? Locul miresei este lângă Mire și nu pe ulițele lumii. Dacă nu croim cărări drepte cu picioarele noastre la ce ne folosesc autostrăzile? Dacă nu ridicăm mâini curate, fără mânie spre Dumnezeu de ce ne miră pumnii strânși și ura ce mocnește peste tot? Dacă nu ne ascundem în odăiță spre a vorbi cu Tatăl nostru de ce ne mirăm că ne găsesc mereu necazurile?

Ce meserie ai? Când profesia de bază este lenea atunci buruienile vor fi flora unei națiuni. Când telenuvelele sunt material didactic atunci de ce ne mirăm de notele submediocre și de criza acută de idei? O națiune se clădește prin trudă cu conștiința că fiecare zi are ceas deșteptător și transpirație, nu doar plimbări la mall și șuete la cafele unde omorând timpul ne ucidem viitorul. Fac excepție credincioșii de la regula trândăvirii românești? În Biblie nu există versete doar despre milă și dărnicie, ci și versete despre muncă și hărnicie.

De unde vii? Aceasta a fost întrebarea pe care Dumnezeu i-a adresat-o lui Agar. Iar ea a răspuns: fug de răutatea pocăiților. Îngerul Domnului ar trebui să fie în adunare și nu prin locuri pustii alinând inimile rănite de vorbele și purtarea crudă a celor care se închină lui Dumnezeu. Dacă vrem o națiune cu bun simț și cu respect față de semeni, atunci să ne pocăim de vorbele rele și de disprețul care ne-a alungat prezența Duhului Sfânt din adunare.

Care îți este țara și din ce popor vii? Aceste întrebări se nasc atunc când credincioșii devin fugari și uită cui aparțin. Dacă Împăratul nostru e Isus și cetățenia noastră e cerească, atunci România va fi respectată. O națiune fără Dumnezeu e sortită dezastrului. Să fii credincios și român aduce cinste României. Altminteri sunt doar vorbe în vânt. Observ cu câtă ușurință aruncăm istoria unei țări pentru gunoaie occidentale bine sponsorizate. Uniunea Europeană a desființat granițile dar a șters și limitele morale. Cine nu are valori și repere morale, cine nu are limite în acțiunile sale devine un om fără țară care face parte din poporul nimănui.

De ziua națională a României am întrebări multe și un singur răspuns: credința în Dumnezeu!

Florin Ianovici