În aceste zile, atenția noastră a fost captată de situația familiei
Bodnariu din Norvegia care, dintr-o dată s-au trezit acuzați de ”radicalism
creștin” și creșterea copiilor în ”îndoctrinare religioasă”. Li s-au răpit pur
și simplu cei cinci copii și statul este stăpân
absolut asupra vieții lor. Nu încep prin a observa că în condițiile create
de statul-părinte, pe oricine doreștedumnealui să-l facă vinovat de călcarea unor norme sociale, acea familie
n-are nicio șansă, va fi distrusă! Voi începe prin a spune că aceste guverne
sunt considerate democratice, în țări libere, unde ne-am dus ca să trăim… mai
bine, nu? În realitate, în spatele acestei măști, Legea devine premiza
dictaturii și, cine face legile, acela dictează.
Legile sunt propuse și aprobate de guvern. Pe baza unor campanii
electorale în care candidații reprezintă aceeași sferă de interes a puterii din umbră, nu mai contează cine câștigă. Pentru ca, zic din nou,
puterea să controleze toate categoriile sociale, ea are exponenți care
le reprezintă verbal pe toate. Ca aici în SUA unde candidații democrați zic
”hăis” iar cei republicani zic ”cea”. Certurile lor sunt un spectacol care să
convingă masele că există pluralism politic, dar de schimbat nu se schimbă nimic. Iresponsabilitatea fiscală continuă de zici că partidele tradiționale
se iau la întrecere, care cheltuie și împrumută mai mult, avorturile au atins
cotele celui mai tragic genocid (crimă în masă, organizată legal) din istoria
omenirii, homosexualii se căsătoresc, iar
politicienii mint, fură, înjură și se desfrânează indiferent de uniforma pe
care o poartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.