Cum să te raportezi la frații care se cred "chemați" să fie
"țepușul" din coasta păstorilor? Ce să faci cu astfel
de oameni? Tendința este să încerci să-i ignori și să lași impresia că nu s-a întamplat nimic. Dar vei constata curând că ei vor face,
din nou și din nou, ce știu ei mai bine, să lovească. Nu te preface că n-a fost
nimic, pentru că a fost. Și ceea ce fac acești oameni lasă urme adânci. Vă rog
pe cei care nu ați înțeles mare lucru din
prima parte a acestui articol, întrebați-i pe copiii pastorilor să va spună ce
simt adesea. Și dacă nu cer prea mult, întrebați-le și pe soțiile lor.
Din păcate, nu poți să schimbi ce s-a intamplat, nu poți întoarce
timpul înapoi, dar poți să ierți. Uneori e
mai ușor să-i ierți pe cei din afară pentru că ei nu știu ce fac. Despre aceia,
poți spune ca și Isus "Tata iartă-i că nu știu ce fac!" Dar mă
gândesc la episodul din grădina Getsimani, când a venit un frate din grupul cel
mai intim și l-a sărutat? Ce credeți că a simțit Mântuitorul când semnul prieteniei
s-a transformat în semnul trădării? Credeți că a fost simplu? Nu degeaba spunea
un credincios: "Dacă Iuda ar
vrea să mă vândă, i-aș da eu 30 de arginți, numai să nu mă sărute." Și
totuși, ce poți face cu acești frați care au un singur scop în viață, să fie
împotriva ta și a slujirii tale?
Să-i confrunți, vor zice unii. Degeaba! Poți să-i confrunți cât vrei,
sunt irecuperabili, cu o singură excepție, dacă se nasc din nou. Deși nu e ușor
și nici nu se va întâmpla peste noapte, ceea ce poți face, este să-i
ierți! Chiar dacă unii dintre ei nu-și vor cere iertare niciodată. Sau poate
tocmai pe acești oameni cu suflet mic, incapabili să se smerească și să-și
recunoască răutatea, va trebui să-i ierți cel mai mult.
De ce trebuie să-i ierți pe acești frați? Pentru că numai iertarea te
poate elibera din robia rănilor trecutului. Timpul nu vindecă. Nici distanța nu
vindecă. Doar iertarea vindecă. În plus, iertarea crede că Dumnezeu are un plan
mult mai mare decât momentul în care cineva, chiar frate fiind, ți-a făcut rău.
Este adevărat, iertarea cere un preț. Și nu cel care a greșit îl plătește, ci
acela față de care s-a greșit. Dar tot așa a fost și în cazul lui Cristos. Noi
am greșit, iar El a plătit prețul pentru
iertarea noastră și ne-a dat har după har. Numai harul lui Cristos lucrând în
noi și prin noi ne dă tăria să iertăm. Iar iertarea aduce eliberare și putere
pentru a continua slujirea încredințată de Domnul.
Pastor Samy Tuțac
Vezi și:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.