Considerată o
invazie musulmană organizată a continentului european, criza emigranților a
reținut atentia principalelor buletine de știri. Ne confruntăm cu un efect al
eșecului "primăverii arabe", care a generat în Africa de Nord și în
Orientul Mijlociu numeroase conflicte etnice și religioase, dar și multă sărăcie și anarhie
socială.
Cu certitudine criza
refugiatilor reprezintă cea mai mare provocare pentru continentul european din
ultimele decenii. Începută anul trecut, prin sosirea în Europa a 626.000 de refugiati, ea a luat amploare în ultimele săptămăni când sute de mii
de refugiati si emigranti au început să străbată continentul nostru în căutarea
unui trai mai sigur si mai bun.
Reactiile
europenilor au fost diferite față de acest fenomen. De la garduri de sârmă ghimpată, pentru protejarea frontierelor, până la pancarte
cu mesaje de bun venit.
Despre criza
emigrantilor s-a scris mult si se va scrie în continuare. Subiectul nu este
încă epuizat. Unii urmăresc evenimentul din fața televizorului, altii îl discută pe Facebook, prea puțini reușesc să întreprindă ceva care să
ajute concret în situația de criză.
Zielele acestea am
mers împreună cu o echipă de la Radio Vocea Evangheliei Timisoara până la
granița dintre Croația și Serbia, la Opatovac, unde am vizitat o tabără de
refugiați.
Realitatea privită
prin proprii ochi întotdeauna are un impact mai mare. Am plecat din Timișoara
cu alimente, haine, Nou Testamente în limba arabă ca să îi ajutăm pe acești
oameni care au parcurs mii de kilometri în căutarea unui trai mai bun.
Am văzut disperare,
teamă, suferință, femei extenuate de drum și copii care nu mai aveau nici macar
puterea să plângă. Am văzut bărbați care își purtau copii în brațe și puținele
bagajele în spate, polițiști croați marcați de drama refugiaților și voluntari care au pregătit o masă caldă pentru acești
semeni ai lor, fără să se teamă că ar putea fi teroriști printre refugiați.
Am văzut organizatii
non-profit și creștini implicați cu toată daruirea în ajutorarea celor care ne
"invadeaza" spațiul nostru european și jurnalisti avizi dupa stiri de senzatie. Am
apreciat spiritul de unitate dintre voluntarii veniți să ajute – oameni veniți
din Cehia, Albania, Polonia, Bosnia, Serbia, cu toți egali în fața suferinței
și a dramei umane, gata să dăruiască fără să
conteze că refugiații erau musulmani, și că în țările lor creștinii sunt
decapitați pentru activitatea misionară.
Vizita noastră a
fost scurtă, dar benefică. Ne-a reamintit mesajul central al lui Cristos –
iubește. Iubește-ți nu doar frații, sau prietenii, ci
fii dispus să te dăruiești de dragul Lui, chiar și vrăjmașilor Evangheliei.
Ce lecție de viață!
Pastor Ionel Tutac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.