In legatura cu originea cuvantului kipurim, este pluralul de la kipur,
care vine de la kafar, care inseamna “a acoperi” si are sensul de ispasire sau
rascumparare in contextul jertfelor/sacrificiilor. Gasim acest termen in
Va’Yikra (Lev.) 17;11. Este interesant ca, in
traditia evreiasca, de obicei se zice Yom Kipur (Ziua Ispasirii) cu referire la
ispasirea unui an de greseli, pacate acumulate sau comise de la ultimul Yom
Kipur. In realitate insa, este vorba nu doar de ispasirea pe “un an”, ci de mai
multe jertfe pentru mai multe feluri de pacate.
Acest eveniment are
loc in ziua a zecea a lunii a saptea (Tishri) si este o zi de smerire si
pocainta “obligatorie” conform Torei (Pentateuhul), Va’Yikra (Lev.)
23;27,29,30,32. Este o zi in care trebuie tinuta o adunare sfanta.
Aceasta zi este
singura ocazie din intreg anul in care Kohen haGadol (Marele Preot) intra in
Kodesh HaKodashim (Sfanta Sfintelor). Pentru aceasta se fac anumite pregatiri
preliminare si anume: 1. Se face o curatire / baie rituala, in ebraica mikveh. 2. Se echipeaza un preot de rezerva. 3. Se aduc diferite
jertfe. 4. Se pronunta de trei ori Numele divin (a carui pronuntie originala NU
se cunoaste in zilele noastre). Numele divin putea fi pronuntat numai de catre
Kohen haGadol (Marele Preot). Pronuntia numelui
divin NU este “Iehova”. Aceste nume a fost inventat si raspandit in lumea
crestina de catre Galatinus, un teolog catolic al Papei din anii 1519/1520.
Acest teolog, a amestecat cele patru litere din Numele Divin (YHVH) cu vocalele
din ebraicul ELOAH. Deci acest termen nu este nici pronuntia corecta si nici
cea originala a numelui Creatorului, la fel cum nu este nici Iahve sau
orice alt derivat. Este foarte incorect si periculos sa ne inchinam Creatorului
adresandu-i-ne cu oricare dintre aceste derivate false,
pentru ca, ne-am putea trezi ca, ne rugam la alt dumnezeu si nu lui Adonay
Elohey Israel (Domnul D-zeul lui Israel).
Se pregatesc doi
tapi unul pentru Adonay si unul pentru Azazel, care sunt alesi pe baza unei
trageri la sort a doua tablite de aur. Pe o
tablita scrie: ” pentru Adonay” si pe cealalta scrie “pentru Azazel”. Azazel se
spune ca este combinatia numelor a doi ingeri cazuti Uza si Azel si ca
reprezinta pe “demonul pustiei”, care de fapt este satan insusi. Tapul care a
iesit la sort pentru Azazel se trimite cu un preot prin poarta de rasarit a
Yerushalayimului, (Ierusalimului) la o distanta de cca 15-20 km. Pe coarnele
acestui tap se lega o panglica rosie, ca semn distinctiv, pentru ca
oricine il vedea/intalnea sa nu se atinga de el sau sa-l
prinda pentru ca era jertfa pentru Azazel.
In traditia moderna
nu se mai aduc jertfe din cauza lipsei Templului din Yerushalayim. In sinagogi,
rabinii imbraca un “halat” alb, numit kittel, care aminteste de preotie si
sacrificiile de odinioara. Iar iertarea pacatelor in iudaismul mozaic se face pe baza
faptelor bune (mitzvot), a caintei si a rugaciunilor. Acest lucru a fost
introdus in religia evreiasca de catre Yochanan ben Zakkai, inca din primele
secole de dupa distrugerea Templului. Care a ramas scris in
scrierile talmudice la capitolul Avot, semnat de Rabi Natan 4:18. Acest
principiu a fost introdus pe baza unei interpretari rabinice al versetului 6
din capitolul 6 al cartii profetului Hoshea (Osea).
Pe baza acestor
principii s-a dezvoltat un ritual evreiesc religios care se numeste “Kaparot”. Este un
ritual in care capul familiei ia un cocos alb si il invarte de trei ori
deasupra capului in timp ce spune: “ Acesta este inlocuitorul meu, jertfa mea
inlocuitoare, ispasirea mea. Aceasta pasare moare ca eu
sa am o viata lunga, fericita si plina de pace.”
Acest ritual,
desigur, nu este scriptural ci este menit doar sa pastreze in constiinta
evreilor ideea nevoii de o jertfa de ispasire pentru a fi absolviti de pacate.
Tot de obiceiul evreiesc mozaic tine si recitarea faimosului cantec de pocainta Kol Nidre
(toate juruintele noastre).
De mentionat ca in
cartea de rugaciune evreiasca (Machzor L’Yom Kipur) la rugaciunea de Musaf
apare urmatorul text: “Al nostru Mesia cel Neprihanit ne-a parasit. Groaza ne-a cuprins si nu avem cine sa ne indreptateasca. El a purtat
jugul greselilor si pacatelor noastre si este ranit pentru nelegiuirile
noastre. El poarta pacatele noastre pe umerii Lui ca sa avem iertare
pentru faradelegile noastre. Noi vom fi vindecati prin
ranile Lui.”
Se pare ca acest pasaj, care nu apare in toate cartile de rugaciune
evreiesti, a fost introdus de catre evreii mesianici.
Yeshua HaMashiach (Isus Hristos) a implinit toate felurile de jertfe
pentru toate felurile de pacate.Pacatul comis intentionat, pacatul comis din slabiciune si pacatul comis
in ciuda. Atunci cand el a fost pe cruce a intrunit in persoana Lui, atat rolul
tapului pentru Adonay (care a pus pacatele omenirii asupra Lui) cat si rolul
tapului pentru Azazel, care cere pedeapsa pentru
orice pacat. Asa ca, a fost achitata, atat dreptatea lui Adonay cat si acuzatia
si dorinta de pedeapsa a lui satan.
Ca atare, nu este salvare/mantuire in nici o fapta buna, in nici o
rugaciune, in nici un ritual, in nici un sacrificiu de animale (pentru ca
fiinta umana este superioara animalelor), in nici o meditatie, nici un merit
personal si nici o religie. Pentru ca, sacrificiul de pe cruce, care a implinit
toate cerintele dreptatii lui Adonay si a ispasit pentru toate pacatele omenirii, a fost realizat de catre o persoana, Yeshua HaMashiach (Isus
Hristos).
In acest context al celor sapte sarbatori anuale, Yom HaKipurim se va
implini la revenirea lui Yeshua HaMashiach (Isus Hristos), moment in care
conform Rom. 11:26, TOT Israelul va fi salvat/mantuit.
Rabin David Nagy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.