Creștinul și emigrația - Interviu cu pastorul Petru Bulica

Cum a influențat fenomenul emigrației din ultimii ani membrii bisericii dvs.?

O parte din membrii bisericii noastre sunt plecați în afara țării, aproximativ 8-10%. Motivele sunt diferite. Cei mai mulți au plecat în străinătate datorită problemelor financiar-economice, o altă parte datorită faptului că au rude acolo și le asigură cel puțin la început anumite condiții, iar o altă parte pentru că au fost neîmpliniți în ceea ce privește vocația lor, și mă refer în mod special la intelectuali. În special tinerii care au terminat facultatea de medicină au plecat pentru că au găsit posturi foarte bune în domeniul lor...

În general, pleacă temporar sau definitiv?

Unii au plecat pe termen lung cu intenția de a se întoarce înapoi. Nu știm dacă intențiile vor fi puse în aplicare. Alții au plecat pe termen scurt. Unii merg pentru 1-2 luni pe an special ca să muncească. Un lucru e cert. Familiile care pleacă pe termen lung au copii care se integrează la școală într-o nouă cultură și va fi foarte greu ca în viitor să se mai întoarcă înapoi într-un nou sistem de învățământ.

Ce impact are emigrația asupra celor care pleacă?

Noi ținem o evidență foarte clară a membrilor plecați în alte țări. Cei care au plecat sunt contactați la anumite intervale de timp. Încercăm să ținem legătura cu ei pentru a avea grijă de ei din punct de vedere pastoral. Nu este posibil cu toți, însă ținem legătura cu marea majoritate. De aceea cunoaștem problemele lor și, atunci când este posibil, îi vizităm. De exemplu, eu mă duc destul de des în Anglia și Suedia. Din punct de vedere financiar le merge mult mai bine decât în România. La început, unii dintre ei au plecat fără familii pentru a sonda terenul. Recomandarea noastră a fost să își ia întreaga familie pentru ca relațiile dintre ei să nu fie afectate. 

A trăi într-o altă cultură nu este foarte ușor. De aceea, românii plecați se confruntă cu foarte multe probleme. De exemplu în ce privește educația copiilor, noi românii avem alte valori. România nu este la fel de secularizată ca și țările din Vest și de aceea copii de români merg la școală și constată aceste diferențe de valori și obiceiuri, se simt marginalizați și sunt ironizați. Atunci când familiile nu pleacă împreună, există posibilitatea apariției problemelor de moralitate. De aceea noi insistăm că dacă au hotărât să plece, să plece împreună, plecarea capului familiei să fie extrem de scurtă, maxim două luni, pentru a sonda terenul.

O altă problemă pe care au au emigranții români este găsirea unei biserici. Eu le recomand tuturor care plănuiesc să plece să se intereseze de existența unei biserici evanghelice sănătoase în zona unde urmează să locuiască. De multe ori am avut cazuri de tineri și familii care înainte de a pleca au venit să mă întrebe dacă nu cunosc biserici în zona unde urmau să se mute. Dacă nu am cunoscut, am dat telefoane și i-am trimis în locuri în care știam că este un mediu spiritual sănătos.

Nu întotdeauna este posibil acest lucru. Foarte mulți dintre membrii bisericii noastre ajung în zone unde nu prea există biserici bune și experimentează un deșert spiritual acolo. De aceea noi transmitem programele noastre și pe internet și avem o audiență mare mai ales dintre cei plecați în străinătate. E un mod prin care ei țin legătura cu casa. Chiar unii dintre cei care erau mai nemulțumiți de biserică în timp ce erau acasă, după un timp de la plecare m-au contactat și mi-au spus: „Frate Petrică, abia acum îmi dau seama ce am avut și ce am pierdut. Mi-e dor de biserică, mi-e dor să vin înapoi!”

În cazul celor care nu au o biserică, recomandarea mea este să găsească un alt grup și să formeze o biserică. De multe ori lucrul acesta este necesar. De exemplu în Londra exista 30 de biserici evanghelice. De obicei se adună în biserici englezești care sunt pe moarte. E un mod pe care Dumnezeu îl folosește poate și pentru a aduce o reînnoire spirituală în aceste țări. Am citit un articol publicat în luna iunie într-o revistă de prestigiu din Marea Britanie, The Spectator, în care scria că 2067 este anul sfârșitului creștinismului în Anglia. În Anglia, săptămânal, numărul creștinilor scade cu 10.000 de persoane. Dacă în 1983, 40% din populație era anglicană, în prezent sunt doar 14%. Creștinismul ar muri mult mai repede fără emigranți. Totuși nu știu daca numărul lor este suficient pentru a susține o mișcare creștină. Pericolul din Anglia nu vine în primul rând din partea islamicilor, ci din partea secularizării și liberalizării bisericii.

Dumnezeu a promis că nu ne vom cerși pâinea. Putem să fim binecuvântați în România? Care ar trebui să fie echilibrul între o viață trăită prin credință și preocuparea pentru cele materiale?

În biserica noastră am prevăzut în urmă cu câțiva ani că, după deschiderea granițelor, mulți vor pleca la muncă. De aceea, prin mesajele noastre, am pregătit membrii bisericii pentru ce avea să urmeze. Bineînțeles, când o persoană nu găsește de lucru, când vrea să își practice meseria și nu poate, nu-l poți opri.

Întotdeauna recomandarea noastră a fost să rămână aici și să caute voia lui Dumnezeu. Uneori voia lui Dumnezeu este ca acești oameni să plece. În mesajele noastre am accentuat ca prioritate căutarea împărăției lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu poate să fie căutată atât în România cât și în afara granițelor țării. Îndemnul nostru a fost: „Plecați doar dacă aveți siguranța că este voia lui Dumnezeu, pentru că am văzut destule familii care au fost, dacă nu distruse, cel puțin grav afectate datorită faptului că au plecat și nu au fost în voia lui Dumnezeu.

Prioritatea e ascultarea voii lui Dumnezeu și dacă cineva are convingerea că Domnul îl cheamă în străinătate, eu cred că îl cheamă din mai multe motive, nu doar pentru o împlinire din punct de vedere vocațional și material ci și pentru a fi un martor a lui Hristos. Vestul Europei are nevoie de o mărturie creștină puternică care începe să fie tot mai scăzută acolo.

De considerați că România se află în această situație în care mulți sunt nevoiți să își câștige pâinea în altă parte?

Cred că situația în care ne aflăm în România se datorează și neascultării și îndepărtării de Dumnezeu, caz în care Scriptura scrie clar că o națiune trebuie să suporte consecințele. De exemplu, numărul mare de avorturi din România atrage pe termen scurt și lung anumite consecințe foarte grave. Nu doar în ceea ce privește scăderea natalității, ci și din punct de vedere spiritual. Pe de altă parte, în ciuda faptului că răul s-a înmulțit, Dumnezeu păstrează un echilibru, astfel că s-a înmulțit și binele. În țara noastră numărul de credincioși este încă destul de mare în comparație cu alte țări din Vest în care numărul este în scădere vertiginoasă. Prin plecarea în voia Domnului, românii pot să fie o binecuvântare pentru alte țări și, fiind o binecuvântare acolo, binecuvântarea se va întoarce înapoi.

Îmi amintesc că în secolul al XIX-lea un om al lui Dumnezeu care a văzut că mulți germani pleacă să își caute de lucru în alte țări în Europa, situație similară cu situația românilor, îi trecea pe toți printr-o școală de misiune pentru laici. Acest om al lui Dumnezeu le spunea că nu vor pleca doar să își câștige pâinea, ci și ca reprezentanți a lui Dumnezeu. Și le spunea acestor oameni, care erau baptiști: „Fiecare baptist este un misionar!” Acești meseriași au dus Evanghelia peste tot unde au plecat. Așa a ajuns la noi în Timișoara, România, Ucraina, Norvegia, Elveția și în alte țări.

Cum influențează emigrația viața familiei rămase în România? Ce se întâmplă când pleacă doar un soț sau părinții, dar fără copii?

Din biserica noastră cei care au plecat în străinătate, au plecat în procent foarte mare cu toată familia. Referitor la cei care pleacă fără familie, lucrurile sunt destul de grave. Știu locuri din nordul țării în care dintr-o biserică jumatate sunt plecați în străinătate, iar cei rămași în urmă sunt bătrâni, femei și copii. Copii sunt crescuți de bunici. Lucrul acesta se întâmplă mai rar acum, dar la început așa a fost. Cei mai mulți dintre copii care cresc fără părinți se confruntă cu probleme de depresie și devin răzvrătiți pentru că imaginea pe care și-o fac despre Dumnezeu este direct legată de părinți. Părinții i-au abandonat, Dumnezeu m-a abandonat. Au apărut probleme de imoralitate, de divorț, datorită faptului că soții au stat separat o perioadă îndelungată de timp.

Mă bucură faptul că în ultima vreme și cei care pleacă din nordul României, merg alături de familie. De exemplu, în Anglia obișnuiesc să merg la o biserică formată în marea ei majoritate din credincioși din nordul României și aproape toți sunt cu întreaga familie.

Cum a afectat acest fenomen biserica dvs.?

Faptul că 8-10% dintre membrii bisericii sunt plecați, la prima vedere nu pare să fie un număr mare. Ceea ce este grav este că cei ce pleacă reprezintă generația tânără, mai ales intelectualii. Există un mare pericol pentru biserică ca în următoarea generație să nu mai avem lideri, oameni de bază care să poată să ducă torța mărturiei mai departe. Există posibilitatea ca generația viitoare din România să fie lipsită de oameni valoroși, de formatori de opinie. De aceea ne concentrăm foarte mult asupra celor rămași, pentru că totuși 10% dintre tineri reprezintă extrem de mult și bisericile pot să fie afectate în mod serios. Acceptăm situația, sperăm că unii se vor întoarce înapoi, iar pentru cei care nu se întorc, ne rugăm să fie o binecuvântare acolo unde sunt.

Cum se schimbă viața spirituală a românilor plecați în diaspora?

O parte dintre cei plecați s-au implicat în bisericile existente acolo, dacă acele biserici erau biserici sănătoase. Atunci când au încercat să se integreze în bisericile locale din țările respective și valorile Scripturii intrau în conflict cu practica acelei biserici, sfatul nostru a fost să formeze o altă biserică. În timpul pe care îl am la dispoziție, vizitez comunitățile românești din trei țări: Anglia, Belgia și Suedia. În general, din timp îi întreb despre ce să vorbesc. Cel mai dorit subiect este viața de familie, relația soț-soție, copil-părinte. Acest lucru îmi spune că acolo este o problemă.

Să luăm exemplul Angliei unde chiriile sunt foarte scumpe și nu îți poți permite să îți cumperi o casă decât după ani buni de lucru, foarte multe familii locuiesc în case mari împreună. Acest stil de viață nu este sănătos pe termen lung. De aceea au nevoie de foarte mult ajutor în ceea ce privește modul de relaționare și cum să rămână în picioare într-o asemenea situație. Mulți dintre ei sunt harnici și muncesc din greu de dimineața până noaptea târziu și reușesc într-un timp destul de scurt să ia un împrumut pentru o casă. În multe situații, capul familiei trebuie să muncească foarte multe ore. Nu este ușor, iar el nu mai are timp să se relaționeze la soție. Soția nu mai are cu cine să se sfătuiască, copii petrec mai mult timp cu mama.

Să nu îi invidiem. Pe de o parte pare să le meargă mai bine, însă pe de altă parte se confruntă cu foarte multe probleme cu care nu te-ai confrunta aici în România. Eu îi îndemn să nu își sacrifice destinul veșnic și viitorul familiei doar pentru a duce o viață mai bună și să își facă timp măcar o zi pe săpămână să fie împreună ca și familie, să citească Scriptura. În acest mod, soția și copii nu vor fi atât de frustrați că tatăl este absent. Dacă tatăl este absent, copilul va proiecta această imagine și asupra lui Dumnezeu.

Este poate mai ușor pentru intelectuali, care nu trebuie să muncească foarte multe ore și nu au copii. De aceea pe cât posibil sfatul meu este să nu plecați. Statul român a început să încurajeze tinerii absolvenți să nu plece din țară. În domeniul IT, angajații nu plătesc impozit. De aceea, din acest domeniu, foarte puțini din biserica noastră au plecat. Acesta este un lucru bun! Însă medicii pleacă foarte repede după absolvire.

Ați locuit și dvs. pentru o vreme în altă țară? Cum v-a afectat această experiență?

Eu sunt unul dintrei cei care pentru o perioadă am fost plecat în străinătate pentru studii teologice. Prima condiție pe care am pus-o celui care m-a ajutat să urmez studiile în Anglia a fost să merg acolo alături de întreaga familie. Pentru noi a fost o experiență care ne-a unit. Nu a fost ușor. Copii au suferit foarte mult, atât la plecare cât și la întoarcere. Ei aveau alte valori decât copii de acolo. Noi nu ne permiteam hainele pe care și le permiteau ceilalți părinți pentru copiii lor. Ceilalți copii primeau bani de buzunar într-o zi cât noi ne permiteam să le dăm într-o lună. Am fost însă alături de ei tot timpul și le-am explicat care e situația, iar pentru ei a fost o școală în ceea ce privește administrarea biblică a finanțelor. Spre supriza noastră, chiar din banii puțini de buzunar, reușeau să pună bani deoparte.

Pentru mine, această experiență a fost benefică în sensul că am văzut acolo lucruri care m-au șocat în ce privește secularizarea. Și am spus: „Cum este posibil ca într-o țară care este cunoscută ca și ‘țara cărții’, a Bibliei, să se fi ajuns atât de departe cu liberalismul din biserică? Mi-am spus atunci că trebuie să observ foarte bine ce se întâmplă, ce fac bine și unde greșesc, pentru că problemele cu care se confruntă ei acum vor fi problemele cu care ne vom confrunta noi în România. Credeam că ne vom confrunta în România cu acele probleme peste 20 de ani, dar doar în 5 ani de zile am început să ne confruntăm și noi aici. Pentru mine a fost bine că am învățat din experiența de acolo.

Și noi am fost ispitiți să nu ne întoarcem. Am plecat cu scopul de a studia teologia și pentru a fi de folos în zidirea Împărăției din România. Am fost plecați în două etape și la ambele întoarceri ni s-a spus că nu eram întregi la minte că nu ne gândim la viitorul copiilor, ci doar la noi, pentru că în acei ani România tranzita o perioadă dificilă. Am avut însă convingerea că este voia lui Dumnezeu să ne întoarcem și că este mai bine să fii într-un loc unde e sărăcie și în centrul voii lui Dumnezeu, decât într-un loc în care ai prosperitate, dar ești în afara voii lui Dumnezeu.

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 5.5 - Creștinul și societatea (septembrie-octombrie 2015). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista