Dragi prieteni,
Anul trecut am mers într-o călătorie misionară pe termen scurt în Mongolia. Acolo ne‑am implicat în tabere în care au participat atât copii, cât şi adolescenţi. Dumnezeu a lucrat într-un mod minunat, încât cele două tabere planficate s-au transformat în trei, datorită numărului mare de participanţi. Atunci am călătorit doar noi doi, Emil şi Alina, însă pentru că simţim chemarea lui Dumnezeu de a merge acolo în misiune pe termen lung, am hotărât ca vara aceasta să mergem împreună cu cei trei copii ai noştri, în dorinţa de a-i ajuta să se acomodeze şi, în viitor, să mergem pe o perioadă nedeterminată.
Domnul ne-a binecuvântat încă de când am plecat din Focşani şi ştim că va lucra în continuare. Rugăciunile ne-au fost ascultate de fiecare dată şi am avut harul să primim răspunsuri rapide. În ultimele trei săptămâni, înainte de plecarea în Mongolia, am trecut prin situaţii dificile, de genul: acum aveam viza pentru Rusia, a doua zi nu mai aveam (apoi Domnul rezolva totul), acum aveam maşina reparată, a doua zi simţeam că problemele nu se mai termină… Chiar şi în ziua plecării din Focşani a trebuit să înlocuim telescoapele noi pentru că nu erau potrivite.
Tot în ziua plecării din Focşani (adică sâmbătă, 4 iulie), am realizat că aveam ITP-ul expirat. Am plecat în grabă să rezolvăm situaţia, însă am ajuns în momentul în care se închisese deja biroul. Dar, slavă lui Dumnezeu, că El a lucrat şi astfel am reuşit să îl întoarcem din drum pe angajatul de acolo, care a redeschis computerul, însă care ne-a spus că există pericolul ca sistemul să-l blocheze şi să nu mai poată face nimic până luni. Ne-am rugat şi... din nou, slavă Lui, că nu s-a blocat. Şi şeful meu a recunoscut că Dumnezeu ne iubeşte, văzând că toate s-au rezolvat, în ciuda circumstanţelor!
Şi pe drum ne aşteptau mari surprize: Domnul a acoperit „gaura” financiară provocată de pregătirea maşinii pentru drum, deşi au fost necesare mai multe reparaţii decât am crezut iniţial.
Fraţii de la Dorohoi unde am poposit înainte de plecare au avut grijă să ne încurajeze! Avem încredere în Domnul că va lucra aşa cum doar El poate: cu putere, stârnind uimire. Domnul să vă binecuvânteze şi să fie cu voi, aşa cum o face cu noi!
După vizita la Dorohoi, iată că a venit momentul să părăsim România... Am pornit la drum în această dimineaţă, pe 7 iulie. Mâine vom porni spre graniţa cu Ucraina şi sperăm ca pe 8 iulie să fim la graniţa cu Rusia.
Vă mulţumim că ne sunteţi alături şi că, prin ascultarea voastră de Dumnezeu, faceţi posibilă această călătorie. Nu ştim când vă vom putea scrie din nou, deoarece, pe drum, probabil nu ne vom putea conecta la internet. Avem nevoie, în continuare, de rugăciunile voastre, pentru că drumul este lung, iar noi ne vom ţine de principiul:oricât ar fi de obositor, nimeni nu cârteşte!
Rugaţi-vă ca în această călătorie Dumnezeu să ne însoţească cu harul Său, să ne protejeze şi să ne călăuzească.
În Mongolia îi vom ajuta pe cei care sunt deja acolo: Sami şi Ani Şoldan şi Elisei Popa, dar şi echipa de români care a plecat ca să dea o mână de ajutor în proiectul de construcţii. Însă, scopul principal pentru care mergem sunt taberele de copii şi de adolescenţi. Dorim să ne arătăm disponibilitatea pentru orice va fi necesar.
Vă vom trimite noi veşti şi cereri de rugăciune specifice lucrării după ce vom ajunge la destinaţie. Domnul să vă binecuvânteze pentru hotărârea de a susţine lucrarea lui Dumnezeu în Mongolia, în care ne-am înrolat şi noi!
Cu drag,
Emil, Alina, Filip, Lidia şi Ştefan Leţu-Dragomir
Anul trecut am mers într-o călătorie misionară pe termen scurt în Mongolia. Acolo ne‑am implicat în tabere în care au participat atât copii, cât şi adolescenţi. Dumnezeu a lucrat într-un mod minunat, încât cele două tabere planficate s-au transformat în trei, datorită numărului mare de participanţi. Atunci am călătorit doar noi doi, Emil şi Alina, însă pentru că simţim chemarea lui Dumnezeu de a merge acolo în misiune pe termen lung, am hotărât ca vara aceasta să mergem împreună cu cei trei copii ai noştri, în dorinţa de a-i ajuta să se acomodeze şi, în viitor, să mergem pe o perioadă nedeterminată.
Domnul ne-a binecuvântat încă de când am plecat din Focşani şi ştim că va lucra în continuare. Rugăciunile ne-au fost ascultate de fiecare dată şi am avut harul să primim răspunsuri rapide. În ultimele trei săptămâni, înainte de plecarea în Mongolia, am trecut prin situaţii dificile, de genul: acum aveam viza pentru Rusia, a doua zi nu mai aveam (apoi Domnul rezolva totul), acum aveam maşina reparată, a doua zi simţeam că problemele nu se mai termină… Chiar şi în ziua plecării din Focşani a trebuit să înlocuim telescoapele noi pentru că nu erau potrivite.
Tot în ziua plecării din Focşani (adică sâmbătă, 4 iulie), am realizat că aveam ITP-ul expirat. Am plecat în grabă să rezolvăm situaţia, însă am ajuns în momentul în care se închisese deja biroul. Dar, slavă lui Dumnezeu, că El a lucrat şi astfel am reuşit să îl întoarcem din drum pe angajatul de acolo, care a redeschis computerul, însă care ne-a spus că există pericolul ca sistemul să-l blocheze şi să nu mai poată face nimic până luni. Ne-am rugat şi... din nou, slavă Lui, că nu s-a blocat. Şi şeful meu a recunoscut că Dumnezeu ne iubeşte, văzând că toate s-au rezolvat, în ciuda circumstanţelor!
Şi pe drum ne aşteptau mari surprize: Domnul a acoperit „gaura” financiară provocată de pregătirea maşinii pentru drum, deşi au fost necesare mai multe reparaţii decât am crezut iniţial.
Fraţii de la Dorohoi unde am poposit înainte de plecare au avut grijă să ne încurajeze! Avem încredere în Domnul că va lucra aşa cum doar El poate: cu putere, stârnind uimire. Domnul să vă binecuvânteze şi să fie cu voi, aşa cum o face cu noi!
După vizita la Dorohoi, iată că a venit momentul să părăsim România... Am pornit la drum în această dimineaţă, pe 7 iulie. Mâine vom porni spre graniţa cu Ucraina şi sperăm ca pe 8 iulie să fim la graniţa cu Rusia.
Vă mulţumim că ne sunteţi alături şi că, prin ascultarea voastră de Dumnezeu, faceţi posibilă această călătorie. Nu ştim când vă vom putea scrie din nou, deoarece, pe drum, probabil nu ne vom putea conecta la internet. Avem nevoie, în continuare, de rugăciunile voastre, pentru că drumul este lung, iar noi ne vom ţine de principiul:oricât ar fi de obositor, nimeni nu cârteşte!
Rugaţi-vă ca în această călătorie Dumnezeu să ne însoţească cu harul Său, să ne protejeze şi să ne călăuzească.
În Mongolia îi vom ajuta pe cei care sunt deja acolo: Sami şi Ani Şoldan şi Elisei Popa, dar şi echipa de români care a plecat ca să dea o mână de ajutor în proiectul de construcţii. Însă, scopul principal pentru care mergem sunt taberele de copii şi de adolescenţi. Dorim să ne arătăm disponibilitatea pentru orice va fi necesar.
Vă vom trimite noi veşti şi cereri de rugăciune specifice lucrării după ce vom ajunge la destinaţie. Domnul să vă binecuvânteze pentru hotărârea de a susţine lucrarea lui Dumnezeu în Mongolia, în care ne-am înrolat şi noi!
Cu drag,
Emil, Alina, Filip, Lidia şi Ştefan Leţu-Dragomir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.