♀♂ Am desfiinţat familia - acuma ce urmează?

La 1 Timotei 4:1-3 Sfantul Apostol Pavel scrie cuvinte profetice care sunt valabile pentru zilele noastre poate mai mult ca ori cind: „(1) Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, (2) Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. (3) Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul…”

Nesocotirea si distrugerea casatoriei a devenit politica oficiala a guvernelor, organizatiilor internationale si a tribunalelor. Intreaga lume stie ca pe 26 iunie Tribunalul Suprem al SUA a desfiintat casatoria si familia naturala in America. Repetam ce am scris deseori de 10 ani incoace: familia naturala a aparut inaintea statului. Familia artificiala a aparut la inceputul Mileniului III, o creatura a statului. Statul nu a creat familia nici nu a inventat casatoria. Autoritatea politica doar le-a recunoscut, observind in timp utilitatea lor sociala. Dupa mii de ani de existstenta, insa, autoritatile le-au abolit, declarind ca utilitatea sociala a casatoriei e o piedica in calea realizarii „egalitatii” intre persoanele normale si cele cu interese sexuale anormale. America si restul lumii inca sunt intr-o stare de soc. In timp, insa, toti ne vom obisnui cu acest soc de proportii istorice. La doar o saptamina dupa abolirea familiei naturale doar 43% dintre americani dezagreeaza cu decizia Tribunalului lor Suprem. Iar sondaje de opinie facute anul acesta in Canada indica ca doar 18% dintre canadieni se mai pronunta impotriva casatoriilor homosexuale. Canada a legiferat casatoriile homosexuale in 2002. Rapiditatea cu care canadienii, si in special tinara generatie, si-au pierdut interesul in familia naturala e uimitoare. Ce se va intimpla, insa, dupa desfiintarea familiei naturale? Care vor fi consecintele? Cum va arata lumea intr-o generatie, ori doua, cind noile generatii de oameni vor cunoaste despre familia naturala doar din carti si scrierile sacre ale umanitatii? Spunem despre, pentru ca, asa cum deja indica datele statistice occidentale, casatoria e practicata de tot mai putini tineri.

Rapunsul il putem observa in articolul alaturat, intitulat pe buna dreptate Demolarea Casatoriei. E unul din cele mai importante si la punct comentarii pe care le-am citit in ultimii ani privind desfiintarea casatoriei si familiei naturale. Titlul lui, The Deconstruction of Marriage, poate fi tradus in diferite feluri: „Deconstructia casatoriei”, „Deconstructivismul casatoriei”, „Abolirea casatoriei”, ori „Desfiintarea casatoriei”. Caci e vorba tocmai de opusul procesului de formare ori construire a societatii pe casatoria si familia naturala. De-constructia ori de-molarea a fost facuta de stat, nu de oameni. Fiintele umane au construit societatea pe familie si casatorie. Statul le distruge, sperind sa construiasca o socitetate diferita, noua, pe un fundament nou care exclude familia si casatoria. Comentariul tradus astazi descrie mirajele si neadevarurile care au dus la de-molarea casatoriei in doar citiva ani dupa aparitia ideii. A fost tradus pentru dvs de dl Adrian Prisacaru, voluntar AFR. Ii multumim. Articolul a fost scris de Daniel Greenfield si a fost publicat pe 15 aprilie anul acesta.

O idee cu consecinte dezastruoase

Singura intrebare care merita a fi pusa despre casatoria intre persoane de acelasi sex este daca i-ar pasa cuiva cu orientare politica de stanga despre aceasta cruciada daca nu i s-ar oferi privilegiul de a trece cu buldozerul peste inca o institutie civilizatoare. Casatoria intre persoane de acelasi sex nu are nimic de a face cu barbati care vor sa se casatoreasca cu alti barbati sau despre femei care vor sa se casatoreasca cu alte femei ci cu deconstruirea casatoriei dintre barbati si femei. Acest adevar este ceea ce multi barbati si femei inteleg dar le este greu sa-l transmita mai departe, unei generatii pentru care casatoria a fost deja deconstruita in mare masura.

Statisticile arata ca rata casatoriilor este in scadere. Casatoria este o institutie in declin. Familia este o lumina palpaitoare in amurgul lumii Occidentale. Deconstruirea este distrugere. Tari intregi sunt in declin, populatiile lor fiind inlocuite gradual de catre imigranti veniti din tari mai traditionale, a caror intelegere a relatiei dintre barbat si femeie este, in opinia occidentalilor, reactionara. Acestor imigranti poate le lipsesc tehnologiile avansate si virtutile civilizatiei, iar conceptia lor despre casatorie poate seamana mai mult cu sclavia decat cu oricare ideal modern, insa cel putin implineste scopul oricarui grup, trib sau al oricarei tari – acela de a produce generatia urmatoare.

Deconstruirea casatoriei nu este doar o simpla problema despre reviste care publica pe prima lor pagina fotografii cu barbati sarutand alti barbati. Casatoria intre persoane de acelasi sex este doar una dintre opririle temporare de pe un traseu care include cresterea ratei divorturilor, scaderea natalitatii si declinul responsabilitatii in randul generatiei cu varste cuprinse intre douazeci si chiar treizeci si ceva de ani. Fiecare pas facut pe acest traseu demonteaza ceva din definitia si structura casatoriei pana cand nu va mai ramane nimic. Casatoria intre persoane de acelasi sex nu este inclusiva, ci ea constituie inca un demers spre eliminarea casatoriei ca institutie sociala, prin deconstruirea ei treptata pana cand va inceta sa mai existe.

Cum distrugi institutii?

Exista doua moduri de a distruge un lucru. Poti fie sa-l izbesti puternic cu ciocanul, cu ambele maini, fie sa ii ataci structura pana cand ajunge sa nu mai insemne nimic. Stanga politica nu a atacat frontal casatoria, ci o deconstruieste treptat, demontand cate unul din fundamentele acesteia, de la cele economice la cele cooperative, apoi la cele emotionale si sociale pana cand casatoria nu va mai insemna nimic. Pana cand nu va mai exista nici un criteriu de deosebire intre casatorie si o legatura temporara intre membri de sex nedefinit, din motive care, datorita neclaritatii lor, nu pot avea nici un scop solemn sau relevant.

Similar, poti aboli democratia prin interzicerea votului sau o poti aboli lasand oamenii sa voteze ori de cate ori doresc, lasand copiii si strainii sa voteze, pana la punctul in care nimeni nu mai vede rostul in a mai numara voturile sau a trata procesul cu seriozitate. Acelasi lucru este valabil si in cazul casatoriei sau al oricarei alte instituii. O poti distruge prin scoaterea ei in afara legii sau o poti distruge prin eliminarea rostului acesteia pana cand devine atat de inclusiva incat este absurda. Fiecare aspect al casatoriei este deconstruit si apoi eliminat pana cand nu mai are nici o semnificatie. Iar odata ce casatoria nu va mai insemna un legamant pe viata intre un barbat si o femeie, ci va fi redusa la o ceremonie fara nici o alta semnificatie mai profunda decat cea a majoritatii ceremoniilor moderne, atunci deconstruirea si distrugerea ei vor fi complete.

Deconstruirea casatoriei a erodat-o mai intai ca institutie de durata, apoi ca institutie exclusiva si in cele din urma ca institutie cu un rost profund. Curentul celor care sustin ca amana casatoria pana cand ea va fi legiferata intre persoane de acelasi sex nu are in vedere egalitatea in casatorie; acestia doar invoca o scuza pentru respingerea ei continua.

Casatoria intre persoane de acelasi sex nu a constituit niciodata adevarata miza. Miza a fost dintotdeauna casatoria in sine. In lumea pe care ne-o pregatesc deconstructionistii, va exista casatorie, dar aceasta nu va mai insemna nimic. Asemenea unei vacante din care trimitem o vedere, ea va fi un eveniment, dar nu o institutie. Doar un ritual invechit si fara nici un sens mai adanc. Un exercitiu egoist de cautare de atentie si sarbatorire a sinelui, fara vreun alt scop mai profund. Va fi un spectacol la fel de lipsit de profunzime precum bisericile si sinagogile in care va avea loc.

Deconstruirea casatoriei este doar o etapa pe drumul către deconstruirea genului masculin sau feminin, de la o stare de a fi la o inclinatie psihica. Declinul casatoriei a fost precedat de deconstruirea rolurilor diferite ale celor doua sexe. Mai departe, casatoria intre persoane de acelasi sex este urmata de deconstruirea genului. Genul nu mai ramane nimic altceva decat o identitate voluntara, ca un costum pe care cineva il imbraca sau il dezbraca. Distrugerea rolurilor diferite ale celor doua genuri a fost o premisa necesara pentru distrugerea genului in sine. Fiecare deconstruire deschide drumul catre urmatoarea deconstruire, neavand alta finalitate decat deconstruirea totala.

Casatoria intre persoane de acelasi sex nu este o destinatie finala, asa cum nici implinirea dorintei unor barbati imbracati in haine de femeie de a folosi toaleta pentru femei nu este o destinatie finala. Deconstructionistii nu se vor opri aici.

Egalitate si deconstructivism

Egalitatea este doar un pretext pentru deconstruire. Daca schimbi parametrii unui lucru acesta va inceta sa mai functioneze. Redefineste-l si largeste-i sfera de definitie si va ajunge sa nu mai insemne nimic. Un trandafir va mirosi la fel de frumos chiar daca nu-i spui trandafir, dar daca schimbi definitia cuvantului „trandafir” astfel incat sa insemne orice creste din pamant, atunci conceptul la care facea referire cuvantul „trandafir” s-a pierdut si nu mai poate fi recuperat fara sa revendici limbajul.

Programul de deconstruire sociala al stangii politice este un razboi de idei si concepte. Pretexte de egalitate sunt invocate pentru a largi definitiile institutiilor si ale modului de viata pana cand acestea devin atat de vagi incat includ totul si nimic. Odata ce o definitie ajunge sa includa orice, odata ce un „trandafir” reprezinta tot ceea ce rasare din pamant, atunci nu mai reprezinta nimic. Deconstruirea este un razboi impotriva definitiilor, a limitelor si a parametrilor. Este un razboi impotriva definirii cu claritate a lucrurilor prin criminalizarea limitarii definitiilor. In societatea deconstructionista care are inclusivitatea ca mandat, exclusivitatea, in casatorie sau in oricare alt domeniu, se loveste imediat de dezaprobarea sociala si este incriminata ca fiind motivata de ura. Daca binele social este realizat doar prin incluziune maxima si tolerana infinita, atunci orice forma de exclusivitate, a proprietatii, a persoanei sau a ideilor, devine un act egoist care refuza impulsul colectiv de a face din toate lucrurile o proprietate comuna, fara nici o valoare sau sens durabil.

Asa cum Orwell a surprins in romanul sau „1984”, tirania este, in esenta, o problema de definitii. Este greu sa lupti pentru libertate daca nu ai cuvantul care o defineste. Similar, este greu sa pastrezi casatoria daca notiunea nu mai exista. In societatea orwelliana, notiuni umane elementare sunt schimbate in opusul acestora. Deconstruirea stangista a valorilor sociale face acelasi lucru cu institutii esentiale precum casatoria, care devine un lucru nepermanent si fara valoare sau natura stabila.

Inversiuni si neadevaruri

Marea inselaciune a stangii politice este sa faca lucrurile sa insemne opusul a ceea ce sunt in realitate. Furtul devine punere la comun. Crima devine justitie. Proprietatea devine furt. Fiecare deconstruire este insotita de o inversiune astfel incat un lucru ajunge ca, la o examinare atenta, sa se dovedeasca a fi exact opusul a ceea ce pare a fi. Odata inversiunea realizata, el nu mai are acea valoare veche si intrinseca, ci una noua, „emancipata”.

Pentru a deconstrui omul, ii deconstruiesti convingerile si apoi modul de viata. Deconstruiesti libertatea pana cand ajunge sa insemne robie. Deconstruiesti pacea pana cand ajunge sa insemne razboi. Deconstruiesti proprietatea pana cand ajunge sa insemne furt. Si deconstruiesti casatoria pana cand ajunge sa insemne relatia dintre oricare grup de oameni pentru oricare durata de timp. Iar aceasta este opusul a ceea ce reprezinta casatoria.

Deconstruirea casatoriei face parte din procesul de deconstruire a sexelor si a familiei, iar aceste deconstruiri, la randul lor, fac parte din programul de deconstruire a omului. Cand fiecare valoare elementara va fi facuta nula si neavenita, inversata si facuta sa fie aleatorie si fara importana, atunci omul va fi, la randul lui, o creatura fara importanta, a carui existenta necesita modelare din partea celor care „se pricep mai bine”.

Deconstruirea ultima elimina natiunea, religia, familia si pana chiar si genul, pentru a reduce sufletul omului la stadiul de tabula rasa, gata pentru a fi re-scrisa. Aceasta este adevarata miza. Nu este o lupta pentru dreptul la egalitate, ci pentru dreptul la definitie. Problema nu este dacabarbatii se pot casatori intre ei, ci daca va mai avea vreo valoare casatoria. Este o lupta pentru a pastra formele si structurile unor concepte sociale esentiale care ne definesc identitatea, astfel incat sa mai putem pastra acele concepte in loc sa acceptam deconstruirea lor pana la nulificare. Intrebarea este daca institutiilor prin care viata noastra are sens li se va mai ingadui sa pastreze acel sens. Iar aceasta intrebare este o problema de supravietuire. Societatile nu pot supravietui fara definitii. Popoarele nu dainuiesc datorita faptului ca ocupa un spatiu geografic. Deconstruirea identitatii este si o deconstruire a oamenilor. Aceasta este adevarata miza a luptei.

Material furnizat de catre Alianta Familiilor din Romania