Scrisoare misionară: Familia Saitis Marcel și Ioana, Madagascar

Sapand fantani de APA VIE...pe strazi africane

Multa vreme am tot incercat sa gasim o metafora sau o imagine pentru Madagascar pe care sa o impartasim cu dvs. 

I se spune Insula rosie, din cauza solului rosiatic, dar de fapt, era numita inainte Insula Verde, din cauza climei tropicale si a habitatului natural bine pastrat aproape o mie de ani, acum distrus de defrisarile masive ale populatiei malgase din cele 18 triburi ce traiesc pe insula. Daca priviti cu atentie harta Africii, veti observa asemanarea evidenta cu un craniu care se uita spre est, avand ca ochi lacul Victoria, iar Madagascarul pare a fi o lacrima ce curge pe obrazul teritoriului african.
Ori cum ar fi, suntem foarte binecuvantati sa fim pe aceasta ,,lacrimaˮ pierduta a Africii si sa impartasim Viata Vesnica, Evanghelia lui Hristos si viata noastra cu acesti oameni pe care am invatat sa ii iubim pe masura cunoasterii lor, cu ajutorul Duhului Sfant.

Am strans in 9 luni peste 2000 de maini

De cand suntem aici, de 9 luni,am avut ocazia sa strangem peste 2000 de maini fiecare din noi – eu, Ioana, Alessia sau Ruth. Poate va surprinde lucrul acesta, dar aici este obiceiul ca la sfarsitul serviciului divin al bisericii, sa facem o coloana si fiecare participant la slujba divina sa dea mana cu fiecare si sa se binecuvanteze. In plus, intre cei mai apropiati, se practica sarutul pacii, trei pupaturi pe obraz, asa ca a trebuit sa ne atribuim si acest rol cultural. A fost greu la inceput sa dam mana cu zeci, apoi cu sute de oameni, mai ales ca unii dintre ei erau dati cu niste unsori mai,,greoaie pentru nasˮ pe maini, dar treptat, dincolo de strangerea de mana, am inceput sa simtim dorinta cu adevarat sa proclamam peste fiecare dintre ei din toata inima binecuvantarea lui Hristos pe toate planurile vietii lor. 

Asa ca am invatat sa iubim acesti oameni, sa le dorim binele, sa luptam pentru ei si pentru vietile lor. Intelegeti acum de ce iubim asa de mult Madagascarul si pe poporul malgas ? Nu poti sa strangi atatea maini si sa ramai insensibil la vietile lor! Dar nu am dat mana numai cu fratii si surorile, ci cu multi alti oameni: pe strada, in diferitele lucrari sau contacte cu ei, la magazine, in piata, in diferite discutii cu ei. O strangere de mana…o ocazie de a rosti o binecuvantare peste cineva !

12 Proiecte...Dumnezeu ne suplineste teama cu Harul Sau divin

In ceea ce priveste lucrarea noastra aici, noi ne consideram cu adevarat impliniti. Cele12 proiecte pe care le coordonam sau in care suntem inrolati merg in general bine. Cand unul dintre ele sufera ,,amenintari” din pricina lipsei, Dumnezeu ne suplineste teama cu un raspuns al Harului Sau divin.

Orfelinatul Speranta - un raspuns divin: Eu sunt Tatal Orfanului

 Eram foarte framantati in privinta Orfelinatului Speranta din Antananarivo. Acolo sunt 24 de copii orfani, iar cu personalul auxiliar ajung la 28 de persoane. Ne-am aratat dispusi sa sustinem in fiecare luna ,,mancareaˮ acestor copii, o suma care se ridica lunar la 250 Euro. Dupa cateva luni de parteneriat, bugetul alocat lor ,,s-a terminatˮ, asa ca am fost destul de amarati ca nu se mai arata nimic in viitor. Stand inaintea Domnului intr-o seara, Duhul Sfant mi-a vorbit inimii si mi-a spus :,,De ce te framanti atata pentru acesti copii orfani ? Nu sunt Eu Tatal Orfanului ? Nu te mai ingrijora tu pentru ei, am Eu grija de fiecare dintre ei.ˮ 

A doua zi am fost contactat prin e-mail de un grup de tineri din Austria, care mi-au spus ca au pregatit o suma consistenta pentru Orfelinatul Speranta si de o biserica din Belgia, care au facut o colecta cu destinatia principala copiii orfelinatului. Aleluia ! Ce har ! Ce raspuns minunat !  Ce Dumnezeu glorios !

Un Dumnezeu Minunat...o Biserica Romana iubitoare

 Asa am vazut si in alte directii si lucrari bunatatea minunata a Marelui nostru Domn – cum s-a ingrijit prin dvs, frati si surori, dragi biserici din Romania sau din Diaspora, de nevoile lucrarii si de nevoile noastre familiale. Asa ca bucurati-va impreuna cu noi, caci sunteti parteneri ai acestei lucrari si impartasiti cu noi aceleasi dureri, dar si aceleasi bucurii. Si suntem convinsi ca nu nimic mai mica nu va fi rasplatata dvs fata de a noastra, oameni care v-ati pus inima, rugaciunile si resursele muncii dvs in aceasta slujba buna a Marelui Semanator si Secerator. 

Un crestinism spoit pentru Platoul Central in multe case

Zona noastră este un amalgam de religii. Predomină creştinismul în formă catolică, dar e foartediluat cu închinarea la străbuni şi cu un stil de viaţă dezordonat.
     Un vecin de-al nostru, sofer de camion, a murit de vreo doua luni. La inmormantarea lui au venit multi vecini din cartier. Dar in loc ca sicriul sa fie insotit doar de sotia si copiii lui, au mai venit inca trei femei cu copiii lor din alte zone ale tarii, care s-au declarat sotiile lui. Wow ! Ce crestinism este acesta ? Au ras toti vecinii la inmormantarea lui.
   Cineva ne aduce lapte din când în când. Întotdeauna ne spune cu un zâmbet larg: Dumnezeu să vă binecuvânteze ! Oh, se va căsători în curând, că este tânăr. Apoi, înainte de nuntă ne spune că mireasa lui este însărciată în luna a şaptea si ei tocmai asteapta un copil. Wow, am rămas cu gura căscată! 

Suntem prieteni cu o femeie, care îl iubeşte pe Isus Hristos. Este căsătorită şi are 4 copii. Totuşi, zilele astea soţul ei tocmai i-a descoperit că mai are încă două soţii şi cu fiecare dintre ele un copil. Wow ! Ce fel de creştin este el?

Apoi avem in oraş două moschei mari.Şi sunt pline cu credincioşi musulmani. Îi vedem pe străzi, sunt patroni de magazine. Afişează versete din Coran peste tot. Sunt amabili, dar nu fac rabat de la credinţa lor. O mulţime de indieni cu magazine în stil oriental îşi duc viaţa în Antsirabe. E greu să le vorbeşti despre Hristos, deoarce religia lor hindusă nu are loc pentru El.

Evanghelizarile pe strada - o provocare si o mare implinire

De aceea, de când am sosit în Madagascar, acum 9 luni, una dintre motivaţiile noastre principale a fost împărtăşirea Evangheliei cu oamenii pierduţi şi fără de Dumnezeu. Am făcut-o în mod particular, împărtăşind Evanghelia cu vecinii noştri, înfiinţând şcoala biblică săptâmânală pentru copii, unde vin copiii lor, cam 30-40 de fiecare dată. Nu este întâlnire la care să nu ne rugăm împreună cu ei pentru ei şi părinţii lor

Apoi am început să mergem organizat cu lucrători sau pastori din biserică pe străzi, să le vestim Cuvântul vieţii, odată cu încetarea ploilor şi venirea sezonului secetos şi rece.

    Încărcaţi cu un difuzor chinezesc şi un microfon wi-fi, alegem anumite zone în fiecare sâmbătă după-amiază. ,,Dirijorulˮ operaţiunii e pastorul Manitra, pe care îl însoţesc eu şi din când în când câte un prezbiter din biserică. Dar ei lucrează de obicei până târziu, aşa că le e mai greu să vină. Ne alegem ca locuri de predicare izvoarele sau fântânile de apă, că acolo vin oamenii cu bidoanele goale. Şi în timp ce aşteaptă la o coadă lungă, nu au încotro: ascultă proclamarea Evangheliei. Sau alegem o piaţă mică, unde oamenii stau la taifas. Sau alegem un vad comercial, cu vânzători pe marginea străzii sau cu vânzători ambulanţi, unde oamenii merg şi vin. De obicei, peste tot unde mergem sunt şi o mulţime de copii. Ei se strâng mai ales în jurul meu, că sunt ,,vazahˮ - alb. Pentru ei e ceva neobişnuit să vadă un alb predicând Evanghelia. Pentru că albii au fost cândva stăpânii lor, au avut alte roluri pe care ei nu le-au uitat uşor.

Poziţionăm difuzorul pe ceva înalt: pe acoperişul fântânii, pe terasa unei case, pe o cracă de copac sau pe altceva, să se audă bine şi începem să chemăm oamenii la evanghelizare. Cântăm o cântare şi în timpul acesta avem deja 20-30 de oameni şi o mulţime de copii in jurul nostru. Apoi începe predica. De obicei predică pastorul Manitra, dar mai spun si eu câte ceva. El ştie să le vorbească pe ,,limbaˮ lor, după inima lor. Predica durează cam 15-20 minute, apoi începe chemarea la Hristos. Se văd mâni ridicate. Ne rugăm pentru ei. Folosim uneori şi rugăciunea ,,păcătosuluiˮ care cere iertare şi îL primeşte ca Domn şi Mântuitor pe Isus Hristos în viaţa lor.

Este cineva bolnav între dvs şi aveti nevoie de rugaciune? Alte mâini ridicate. Ne spun de ce suferă şi ne rugăm specific pentru ei, punându-ne mâinile peste ei şi cerând vindecarea în Numele lui Isus. Am avut şi cazuri de oameni posedaţi, cerând să ne rugăm pentru vindecarea şi eliberarea lor. Nu a fost foarte uşor. Stăm de vorbă cu oamenii şi îi invităm la biserică, le ascultăm păsurile. Le împărţim pliante în care se vorbeşte despre mântuire şi pe care este adresa bisericii.

 Într-o seară atingem trei sau patru locuri. Sâmbata trecută am predicat chiar şi pe întuneric. Oamenii ne-au înconjurat şi au ascultat mesajul Salvării în Hristos. Au fost unii care au luat decizia. Va ţine oare? Vor cauta Biserica şi pe Hristos în continuare?Plantăm sămânţa, dar uneori e greu să o îngrijeşti, dacă ei nu merg într-o biserică unde ea să fie udată. Încredinţăm Domnului această lucrare. Şi ne silim să o facem întotdeauna cu Responsabilitate şi Dedicare. E aşa de împlinitor să fii semănător împreună cu Marele Semănător şi Secerător ! 

In loc de CONCLUZII...

V-as mai povesti si alte lucruri, ca avem ce povesti, dar nu putem sa ne lungim prea mult, ca nu ne permite marimea unei scrisori de informare. Dar e frumoasa lucrarea ! E frumos Domnul nostru ! Este frumoasa calauzirea Duhului Sfant ! Este splendid sa inveti trairea prin credinta ! Este frumoasa provocarea de a fi misionar ! Este minunata slujba de ambasador al Cerului ! Este si dureroasa, plina de sacrificii, de efort si renuntare. Dar ce este frumos in viata fara plata unui pret ? Hristos a platit un pret enorm, insusi viata Sa, iar acum se bucura de rodul suferintelor sale – Isaia 53. Iar noi facem parte din acest rod. Noi, familia Saitis, ne consideram binecuvantati sa fim pe campul de misiune. Suntem onorati sa fim in slujba Marelui Imparat. El sa fie glorificat !

         Povesteam intr-o zi cu fiica noastra mai mare, de 7 ani, Alessia, despre viata:

·  Alessia, ce ti-ar placea sa te faci cand vei fi mare ?

·  Misionara, tati.

·  Nu asa iubita mea. A fi misionar nu este o meserie, ci o chemare a lui Dumnezeu, o slujba incredintata de El !

·  Tati, eu vreau sa ma fac misionara!

Vezi şi celelalte scrisori misionare în pagina:

Puls misionar român