Pace tuturor,
A venit vremea să vă scriu şi să vă mulţumesc în
Numele Domnului pentru susţinere, încurajări, rugăciuni şi sacrificii
financiare. Îmi cer scuze fraţilor şi surorilor care mi-au scris personal şi nu
am reuşit să le răspund. Aici legătura la internetul nu este foarte bună şi
uneori pot doar să vizualizez mail-ul, însă nu şi să scriu.
M-am rugat ca internetul să meargă astfel încât
să vă pot ţine la curent cu ce se mai întâmplă aici.
Balukop
Copiii din Balukop sunt mai mulţi acum, aşa că
şi gălăgia este mai mare; când vin când pleacă din locurile lor natale, de
aceea nu este întotdeauna un număr stabil, însă investim în ei aşa
cum ne călăuzeşte Domnul. Câteodată sunt mai gălăgioşi şi greu de
stăpânit, cu toate astea ştiu şi văd că uşor-uşor cresc în
cunoştinţa firească, însă ne dorim să crească şi mai mult în a-L cunoaşte
pe Domnul Isus.
Vizităm casele acestora şi ne dorim din toată
inima să primească Cuvântul scump şi pe Isus Hristos, aşadar să vă rugaţi
în direcţia aceasta.
Manedara
În fiecare sâmbătă mergem la aceşti copii şi le
vestim Cuvântul pe înţelesul lor, facem jocuri, îi învăţăm versete biblice,
cântece, crafturi; într-un timp veneau doar cei mici, acum sperăm să vină şi
copiii mai mari. Este un lucru care cere persevernţă şi noi nu vom înceta să
punem sămânţa şi Domnul, la timpul LUI, va face să crească.
Ceva neprevăzut
Săptămâna asta sora de trup a uneia dintre
surorile din echipă a murit. O zi nu am mers în lucrare, ci am dorit
să fim alături de sora noastră, în suferinţa dumneaei. Durerea cea mai mare a
fost că această fată nu L-a acceptat pe Isus, deşi sora noastră
din echipă, Manju, i-a spus despre ISUS în mai multe rânduri;
fiind bolnavă, sora Manju a dorit să se roage pentru ea, însă nu au lăsat‑o
rudele. Ba în loc să o ducă la spital, au început să facă tot felul de
incantaţii şi ciudăţenii. Abia în cele din urmă au dus-o la spital. Pentru
o vreme a fost mai bine, însa doar pentru o vreme.
Când am ajuns la locul cu pricina, Mirik,
ne-au întâmpinat incantaţiile preoţilor budişti şi un fum
înecăcios de la beţigaşele arzânde în cinstea nu ştiu cărui
zeu. Plânsete şi vaiete, durere şi disperare... Una dintre acele doamne
plângea cu mare disperare, ba încă a leşinat; de multe ori am încercat să
o liniştim să-i dăm apă, însă în van. Ce puteai să-i spui.... că o să o vadă în
cer?! Cu ce să mângâi pe aceşti oameni? Avea tot dreptul să fie disperată.
Aceşti oameni sunt foarte ospitalieri, însă foarte mult înrădăcinaţi în
propriile ritualuri mistice pe care nici ei nu le înţeleg. Deoarece
nu s-a găsit un loc pentru incinerare, undeva mai jos de casa în care
locuiau se pregăteau lemnele pentru arderea trupului mort, deoarece asta este
practica budiştilor şi a hinduşilor. M-am rugat ca măcar cuiva să
pot împărtăşi Evanghelia într-un fel sau altul.
Mai târziu a apărut fetiţa celei moarte.
M-am dus direct la ea să-i spun că Isus o iubeşte. Nu ştiam ce ştie şi cât ştie
despre Isus şi creştinism, mai târziu ne-am împrietenit aşa de tare încât nu
voia să mă lase, toate rudele o chemau în camera mortuară să-şi vadă mama, însă
pur şi simplu nu a dorit, pentru că îi era teamă. M-a întrebat dacă sunt
creştină şi i-am spus că da, şi am început să-i spun despre cine este
Creatorul, a văzut Biblia şi vrut să o deschidă şi mi-a spus că ştie şi ea
cântece creştine. Tot
timpul procesiunii nu s-a dezlipit de mine şi de echipă. Mai târziu am înţeles
că se duce la o biserica şi ştie de ISUS. Cred că Domnul a atins-o într-un fel
anume, nu a vrut deloc să se implice în acele procesiuni. Poate în inimioară ei
cea mică, de 9 ani, a înţeles că Isus este Adevărul.
Procesiunea a durat ore
întregi, cu tot felul de incantanţii şi ritualuri, obiecte purtate pe cap,
înconjorul unei mese de nu ştiu câte ori, ţinând trupul mort în cutia mortuară.
O presiune plutea în atmosferă, însă ştim că Isus este cu noi prezent... Mă
durea să văd aşa de mulţi oameni în întuneric, făcând cu atâta credincioşie
acele ritualuri fără rost, în van, în cinstea unor idoli muţi şi surzi.
Motivul pentru care am dat
aşa multe explicaţii este că aş dori să aveţi o mică imagine de cum sunt aceşti
oameni; în plus, sora noastră, Manju, doreşte să înceapă o lucrare de pionierat
pe viitor, mai precis doreşte să înceapă un orfelinat. Chiar în acest week-end
mergem în mijlocul acestor oameni, însă în alt sat, vom lucra în special cu
copiii şi apoi, dacă se poate, dorim să vizităm casele acestora, pentru
stabilirea unor relaţii cu părinţii.
Motive de mulţumire:
1. Vin mai mulţi copii la
grădiniţă.
2. Relaţiile cu părinţii copiilor
din Balukop se apropie din ce în ce mai mult.
3. Mulţumesc frumos pentru fraţii
şi surorile care susţin atât în rugăciune cât şi financiar aceste
lucrări.
Motiv de rugăciune:
Rugaţi-vă pentru acest sfârşit de
săptămâna. Vom merge în Mirik şi vom lucra cu copiii. Rugaţi-vă pentru favoare,
copiii să fie atinşi de Domnul şi să aibă continuitate această lucrare.
În final, doresc că Domnul
să vă poarte biruitori în carul Său de biruinţă. Harul, pacea şi iubirea LUI să
vă şi să ne însoţească în orice loc!
Cu mult drag,
Silvia!
Vezi şi celelalte scrisori misionare în pagina:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.