"Tendința cu care se confruntă orice mișcare de trezire spirituală (evident, mișcarea penticostală se încadrează în această categorie) este riscul alunecării spre structuri și forme rigide, ierarhizate, care riscă să piardă „vinul cel nou”. Istoria bisericii este plină de învățăminte care atrag atenția asupra pericolului instituționalizării și ierarhizării bisericii. Din acest motiv atrag atenția în acest articol asupra unor articole adoptate în noul statut.
O modificare esențială operată în Statut schimbă practic echilibrul puterii executive, prin crearea ca organ distinct de conducere a BIROULUI PERMANENT. Dacă în trecut conducerea executivă a Cultului era distribuită între Consiliul Bisericesc și Comitetul Executiv, din acest moment în ecuație intră Biroul Permanent ca organ de sine stătător. Dacă îmi este permisă o comparație, recent se discuta pe scena politică despre consolidarea pozițiilor partidelor din coaliția USL prin adăugarea a încă două poziții de vicepremieri. În consecință, puterea concentrată la vârful ierarhiei guvernului ar fi devenit un nou pol de putere și influență pe lângă primul-ministru. Cei 4 vicepremieri propuși, de la PNL, PSD, PC și UNPR ar fi fost aproape un miniguvern."
"Îmi doresc ca toate aceste aspecte pe care le-am semnalat să fie niște temeri nefondate, însă coroborând aceste modificări din Statut cu pilda nefericită a bisericilor istorice care s-au lăsat vrăjite de politica lumească, am destule motive de îngrijorare. Puterea corupe, chiar și când este vorba de funcții bisericești. Biserica poate fi un exemplu în lume numai dacă puterea ei rezidă în exemplul personal și în autoritatea spirituală a liderilor ei, nu în edicte sau hotărâri instituționale. Câtă vreme în Statut se va regăsi expresia „organ ierarhic superior”, vom fi în contradicție și cu Scriptura, și cu mărturisirea de credință a bisericii."
Fragmente din articolul Statutul și ierarhiile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.