html). Până aici să zicem că toate sunt bune.
Însă în răspunsul său profesorul Conţac prezintă foarte pe scurt propria sa viziune asupra închinării într-o biserică locală dacă prin absurd el ar fi pastorul acelei biserici.
Iată ce scrie acesta: Fiindcă sunt mai contemplativ de felul meu, nu sunt adeptul acelui stil de rugăciune. De fapt, dacă, presupunând prin absurd, aș fi pastor într-o biserică, mai mult ca sigur l-aș evita. În locul lui, aș crea niște forme religioase atât de respectabile, încât probabil în biserica mea oamenii și-ar da duhul căscând de atâta respectabilitate plicticoasă. Aici nu mai pot spune că toate sunt bune.
Iată şi de ce:
1. perspectivă eronată asupra bisericii locale- biserica mea; poate oare vreun pastor sănătos la mansardă să pretindă că biserica este a lui?
2. scopul închinării în această biserică a lui ar fi ca participanţii la închinare să-şi dea duhul prin căscare : adică să ajungă cu fiecare participare la slujbele îmbibate de formele religioase create de acesta la o stare nici de trezire şi nici de somn ci la un chin liturgic;
3. motivul – toate făcute desigur în numele respectabilităţii religioase.
Îmi permit sa-i pun public profesorului Conţac cîteva întrebări:
1. Din care izvor de învăţătură s-a născut această viziune asupra închinării pentru o biserică locală?
2. Are vreun plan de promovare a acestei viziuni printre cei pe care-i are spre educare?
3. Crede că această viziune asupra închinării trebuie promovată în bisericile locale aparţinătoare CCPR?
4. În ce calitate a scris acest răspuns?
5. A fost doar o exprimare nefericită?
Prin acestă postare nu atac persoana care a scris acest răspuns, dar în calitate de pastor în CCPR pot spune că sunt îngrijorat de unele acţiuni şi idei răspândite de profesorul Conţac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.