Imagineaza-ti ca ai un proiect foarte important pentru scoala. Sesiunea ti-a mers excelent pana acum si esti f. aproape sa prinzi bursa. E ultimul examen, ultimul proiect. Nota e importanta. Ai muncit mult, ai pus suflet, ti-a placut proiectul. L-ai finalizat si te bucuri mult.
E timpul sa il predai si ai hotarat ca diseara sa vi la tineret si sa multumesti Domnului pentru tot ajutorul primit in sesiune! Numai ca in dimineata in care trebuie sa il predai si incerci sa il salvezi pe un stick USB descoperi ca e virusat. Ciudat, dar nici conectia la Internet nu merge in aceasta dimineata. E destul de tarziu, asa ca alergi cu laptop-ul in brate spre o imprimanta, dar te impiedici si ... laptop-ul se face bucati. Nu ai nici un back-up in cloud. Pur si simplu ai fost absorbit de proiect si ai uitat sa iti faci o copie de siguranta.
Te duci la profesor si ii explici situatia si ceri clementa pana recuperezi ce ai avut pe laptop. Se uita rece la tine si spune ca nu te crede. Cand mai incerci sa ii explici odata ridica tonul la tine spunandu-ti ca nu trebuia sa lasi tiparirea lui pe ultimul moment, dar ca el crede ca ce incerci de fapt e sa tragi de timp pentru ca nu l-ai terminat. A mai vazut multi ca tine. Te face mincinos in fata!
Limba romana este bogata in cuvinte care descriu sentimentele tale in acel moment: enervat, frustrat, iritat, supărat, necajit, nervos, mâhnit, amărât, perplex, contrariat, stingherit, stânjenit, incomod, deranjat, jenat, mâniat, întărâtat, încordat, burzuluit, șucărit, înciudat, șifonat, zbârlit, indispus, scârbit, cătrănit, plouat, tracasat, surescitat, inflamat, scos din fire, scos din sărite, scos din pepeni, turbat, nemulțumit, ambalat, faci clăbuci, negru înaintea ochilor, roșu înaintea ochilor, ieșit din țâțâni, morcovit, ofticat, cu pata pusă, cu capacele sărite, cu muștarul sărit, cu flăcări pe nas, cu pipota umflată, sictirit, rânzos, antagonic, opărit, furios, exasperat, ...
Dintr-o data toate dorintele tale de a da multumiri Domnului s-au evaporat. Orice vei incerca in ziua aceea ca sa iti revi pare sa nu mai functioneze. Mania te-a cuprins. Iti vine sa te descarci pe cei de acasa, pe colegi, ... pe Dumnezeu!
Putine lucruri sunt cele care pot strica mai rau marturia unui credincios ca mania pacatoasa, iesirile nervoase, neiertare acumulata. Majoritatea nevoilor de consiliere de care ne lovim ca slujitori sunt legate de neiertare si manie. Exact ceea ce vedem in timp intamplandu-se cu un mar in care e un vierme este ceea ce vedem intamplandu-se in inima unui om care nu-si rezolva problemele de neiertare si manie. In timp fata ta e tot mai schimbata, relatiile tot mai neimplinitoare. Esti tot mai nefericit si nu mai sti de ce.
Daca ne intoarcem la ABC-ul sentimentelor ne amintim de data trecuta ca mania a fost creata de Dumnezeu. Ne-a fost daruita ca un energizant sa ne ajute sa schimbam lucruri. In sine, mania nu e nici rea, nici buna. Echitatea ei este data de obiectul ei si de cum se manifesta.
Mania nu e un pacat in sine, altfel am avea o mare problema teologica cu doctrina despre neprihanirea lui Cristos (biciul din Templu descris in Ioan 2) si a lui Dumnezeu-Tatal (Romani 1:18 - mania lui Dumnezeu care se descopere din cer).
Si totusi, Iacov face o diferenta clara intre mania sfanta a lui Dumnezeu si mania pacatoasa a omului:
Iacov 1:20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Care e acea linie invizibila dupa care mania ta se transforma in pacatuire? La ce forme de rabufnire esti vulnerabil? Efecte, costuri atasate maniei? Solutia biblica?
Emanuel Țundrea, Vineri seara, Tineret Emanuel! Sursa: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.