Luigi Miţoi despre Ramona Bujdei: "Nimeni nu a auzit-o cârtind..."

Puține lucruri sunt mai diferite între oamenii credincioși și cei necredincioşi ca moartea. Conceptul despre moarte este influenţat în cea mai mare măsură de credinţa în Dumnezeu sau de absenţa acesteia. Niciodată în viaţa umană omul nu are mai mare nevoie de credinţă ca în clipa morţii. Omul trece în viaţă prin multe examene, dar cel mai mare dintre acestea rămâne moartea. Deşi moartea este misterioasă, grea şi nedorită, ea confirmă sau infirmă valoarea unui vieţi. Omul care este pregătit să moară în fiecare zi nu mai este robul vieţii niciodată. Oamenii născuţi din nou cred în Hristos şi sunt robii Lui, ei cred în viaţa veşnică şi chiar dacă experimentează moartea biologică ei continuă să trăiască. Ei cred în înviere, de aceea, pentru ei, moartea face parte din viaţă.

     Ramona Bujdei, prin căsătorie Ramona Străteanu, s-a născut într-o familie de oameni credincioşi. De mică a fost adusă la biserică, loc în care a copilărit, a tinerit, s-a căsătorit şi a trăit până în dimineaţa zilei de 2 ianuarie 2014, când Dumnezeu a chemat-o acasă, la vârsta de 32 de ani. În anul 2010 ea l-a cunoscut pe Marius, care mai târziu i-a devenit soţ. În această perioadă, Ramona a fost diagnosticată cu cancer şi alături de Marius, soţul ei, alături de părinţi, rude, Biserica Betania, prieteni şi credincioşi de peste tot din lume, Ramona a început lupta cu boala. Această luptă a fost în primul rând examenul ei de credinţă, examenul ei, al soţului şi al familiilor lor. În general, oamenii se tem de moarte... Ramona nu s-a temut; oamenii sunt nemulţumiţi de suferinţă... ea nu a fost. Hristos a fost proslăvit prin viaţa ei, prin boala ei şi prin moartea ei.

     În ultima perioadă, a suferit mult şi a avut dureri mari, în anul 2013 fiind internată de 25 de ori. Nimeni nu a auzit-o cârtind, plângându-se sau fiind nemulţumită de situaţia ei. A fost bolnavă, dar s-a comportat normal, venind la biserică până cu câteva luni înainte să moară. A suferit mult, dar a fost plină de încredere şi de speranţă. În această perioadă de aproximativ doi ani şi jumătate, Biserica Betania s-a identificat cu suferinţa ei, a postit şi s-a rugat mult. În faţa deciziei divine, astăzi ne despărţim de Ramona, o persoană care a trăit cu credinţă în Dumnezeu şi a murit cu speranţa în viaţa veşnică. Ramona a crezut în învierea morţilor, înviere pe care a experimentat-o Hristos şi pe care a promis-o credincioşilor Săi.           

      Într-o zi istoria se va opri, moartea nu va mai fi, morţii vor învia şi va începe veşnicia promisă de Hristos. Atunci, văzduhul va fi spintecat de sunetul unei trompete şi Hristos Se va întoarce după Biserică, după oamenii născuţi din nou. Învierea va învinge moartea, veşnicia va înghiţi vremel- nicia şi Hristos va domni. Aceasta este răsplata credinţei, a neprihănirii, a slujirii şi a urmării Mântuitorului. ,,El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut" (Apocalipsa 21:4).    

Sursa: AICI