Ernest Veress s-a
născut în anul 1945 în Biborțeni, ca al treilea copil în familie. Tatăl său,
Efraim Veress, a fost de asemenea pastor baptist. La a vârstă fragedă, la doar
12 ani a decis să-l urmeze pe Domnul Isus Christos, și s-a botezat la 15 ani,
însă potrivit mărturisirii sale, încă nu era născut din nou. În anul următor,
când a început să lucreze într-un atelier de fierărie, „cele vechi s-au dus”,
și a început o viață nouă.
După satisfacerea stagiului militar, în martie
1968 s-a căsătorit cu Anna Ady (descendenta poetului Ady Endre), care era
membră cu părinții săi în Biserica Baptistă din Lupeni. După doi ani de
căsnicie, când primul lor copil deja s-a născut, cu greu, dar până la urmă a
fost admis între cei 12 studenți aprobați atunci de Departamentul Cultelor, să
urmeze cursurile Seminarului Teologic Baptist din București. Aici a învățat
limba română. Între profesori îl avea pe atunci și pe Iosif Țon.
Slujirea ca pastor a început la Borla, și a
continuat în Zalău. Borla și Zalău făceau parte inițial de aceeași cerc
pastoral, dar după post și rugăciune fratele Veress a înțeles că Domnul îl
trimite numai la Zalău. Ioan 21:6 l-a călăuzit în această decizie: „Aruncați
mreaja în partea dreaptă a corabiei…” A anunțat biserica, că se va muta, dar a
rămas pastor girant și la Borla, încă o vreme.
Ca oricare alt pastor nici el nu a fost văzut cu
ochi buni de către autoritățile comuniste. Însă el a primit o atenție mai
deosebită, deoarece a fost un pastor „trezit”: hărțuirea și interogarea lui
începându-se deja în Borla. În Zalău aceasta s-a continuat într-un mod și mai
intensiv. El și familia lui au scăpat din ghearele securității de multe ori ca
prin minune. Nu l-au putut otrăvi, și nici casa nu i-au putut arde, deși au
încercat toate acestea.
Între timp tot mai mulți s-au pocăit în Zalău, și
clădirea veche a bisericii a devenit neîncăpătoare, chiar și cu extinderile
făcute din lemn. Domnul i-a dat harul fratelui Veress ca o nouă casă de
rugăciune, mai încăpătoare, să fie construită în timpul slujirii sale în Zalău,
în perioada regimului comunist. Și aceasta a fost un eveniment miraculos.
Membrii bisericii lucrau cu mare zel la construirea lăcașului sfânt.
În 1990, după reorganizarea Convenției Baptiste
Maghiare din România, Ernest Veress a fost ales președintele Convenției. În
timpul celor două mandate ale sale s-a clarificat poziția Convenției Maghiare
în Cultul Baptist, fiind finalizat noul statut, și în 1994 s-a înființat școala
teologică pentru pregătirea de pastori. S-a fondat Casa de Bătrâni „Filadelfia”
din Sălard, și Tabăra Creștină Harghita, de lângă Vlăhița.
După operația sa pe cord deschis a intrat în pensie
de boală, și din Oradea s-a mutat în Miercurea Ciuc, pentru a planta o biserică
acolo. Apoi, din Odorheiu Secuiesc a coordonat misiunea din Târgu Secuiesc. De
aici s-a mutat în Ghergheni în 2004, să planteze o biserică acolo. În toate
aceste trei orașe s-au înființat biserici, și s-au construit capele, sub
coordonarea sa. Potrivit mărturisirii personale, pe parcursul vieții a avut
parte de multe umiliri și prigoniri, dar când a fost cel mai greu, a simțit
prezența lui Dumnezeu cel mai aproape.
Cei doi fii ai săi slujesc ca pastori: Efraim în
Viișoara, Ernő în Borla. Cele două fiice al sale sunt soții de păstori: Evódia
în Odorheiu Secuiesc, și Napsugár în Târgu Mureș. Al cincilea copil, Barnabás,
suferind de distrofie musculară, a trăit doar 21 de ani.
În ultimii cinci ani vederea fizică a lui Ernest
Veress s-a deteriorat tot mai mult, așa încât a avut nevoie de călăuză pentru a se putea deplasa. Dar și așa, a predicat cuvântul Domnului până la sfârșit.
Ca o tradiție familială, toată familia a fost
împreună la începutul anului. Însă la părtășia cu pastorii din Secuime,
programată pentru 6 ianuarie în Tabăra Harghita, nu a mai putut participa:
Domnul l-a chemat acasă în dimineața aceea.
Serviciul divin de înmormântare va avea loc
sâmbăta, 11 decembrie, în Tabăra Creștină Harghita, lângă Vlăhița.
Dintre pastorii din generația sa probabil el a
condus la Domnul pe cele mai multe suflete, de aceea, credem că versetul din
Daniel 12:3 are o semnificație deosebită: „Cei înțelepți vor străluci ca
strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor
străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.”
Domnul să binecuvânteze amintirea lui și să
mângâie familia îndoliată!
Sursa: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.