Gândirea postmodernistă nu doar că ne face să nu mai respectăm autoritatea (fie ea seculară sau religioasă), ci ne face şi foarte sceptici în privinţa a ceea ce citim, auzim, aflăm în jurul nostru. Aşa se face că în ultima vreme, mai populare decât Biblia şi cărţile creştine au devenit lucrările care descriu opusul, adică speculaţiile religioase, lucrările ce promovează miturile şi pun sub semnul întrebării adevărul Bibliei. Pastorul şi autorul creştin Rick McDaniel a analizat aceste mituri şi le-a comentat pe cele mai celebre din ele.
Primul dintre acestea susţine că Iisus Christos a fost doar un învăţător şi un zelot, nicidecum Fiul lui Dumnezeu. Zeloţii erau membrii unei grupări de farisei riguroşi şi bigoţi, apărători ai teocraţiei şi adversari ai dominaţiei romane. Au fost principalii animatori ai răscoalei din anul 66 d. Hr., care a dus la războiul cu romanii şi la dărâmarea Ierusalimului în anul 70 d. Hr.
În realitate, Iisus nu doar că nu a fost revoluţionar, dar mulţi nu au mai mers după El după ce au văzut că El nu predica împotriva romanilor şi nici încurajând o mişcare de revoltă. Totodată, Iisus nu a suferit de un complex mesianic, care presupune incapacitatea de a iubi şi de a avea compasiune faţă de alţii.
Al doilea mit, care amestecă un adevăr şi o minciună, susţine că toţi creştinii au fost condiţionaţi social să se convertească. În timp ce este adevărat că mulţi oameni află şi învaţă despre creştinism şi trăirea morală din familie, încă din anii copilăriei, condiţionarea socială la care face referire mitul este legată de perioada studiilor, mai exact religia în şcoli.
În realitate, societatea devine tot mai seculară şi influenţa oricărei religii în şcolile occidentale, tolerante religios, este de cele mai multe ori inexistentă.
Al treilea mit este că religia creştină este o „cârjă" pentru cei slabi şi că, în realitate, creştinii sunt persoane care au multe nevoi, de tot felul. În realitate însă, ce persoană poate declara cu mâna pe inimă că nu are nicio nevoie sau că toate nevoile i-au fost împlinite? Chiar dacă suntem prea mândri pentru a recunoaşte, Iisus Christos nu este o cârjă, ci soluţia la păcatul care îşi face loc în fiecare zi în viaţa noastră.
Al patrulea mit afirmă că religia ne limitează libertatea personală. Cercetătorii de la universităţi de prestigiu, precum Harvard şi Duke, au descoperit că oamenii care sunt creştini şi care merg regulat la biserică sunt mai puţin izolaţi, prezintă un risc mai scăzut de consum de droguri, au rate mai mici de suicid şi resimt o mai mare satisfacţie personală. Toate acestea nu sunt caracteristici ale unor persoane fătă libertate, nu-i aşa?
În schimb, cei care întreţin acest mit sunt persoane care vor libertatea de a face ceea ce doresc, fără a fi răspunzători în faţa altora sau a lui Dumnezeu.
În final, al cincilea mit este că religia creştină nu este relevantă pentru societatea contemporană. În realitate însă, Biblia conţine numeroase sfaturi şi principii cu privire la aspectele practice ale vieţii, precum locul de muncă, finanţe, sănătate, succes. În plus, nicio altă instituţie nu face mai multe pentru a rezolva nevoile sociale ale persoanelor decât biserica. Iar milioane de vieţi schimbate sunt mărturia clară că acest mit nu este adevărat.
Sursa: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.