Speranța este definită ca fiind acel sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe. Ea poate fi definită ca fiind o așteptare prezentă a omului cu privire la un lucru din viitor. Astfel speranța este o trăsătură fundamentală pentru orice om.
Activitățile de zi cu zi și planificarea acestora este puternic întrețăsută cu așteptările pe care noi oamenii le avem. Modul în care noi ne proiectăm viitorul, influențează modul în care noi ne trăim prezentul. Speranța pe care noi o avem de la viitor, modelează experiența noastră de zi cu zi. De exemplu, speranța că la sfârșitul lunii vom primi recompensa financiară pentru munca noastră, ne face să ne trezim și să pornim la lucru în fiecare dimineață. Dacă nu am avea speranța că vom fi plătiți la sfârșitul lunii, cel mai probabil că modul nostru de raportare la lucru s-ar schimba. În fața unui test care ne stă înainte, undeva în viitor, facem tot ceea ce ne stă în putință astăzi pentru a fi cât mai bine pregătiți cu speranța că, astfel, vom trece cu bine peste testul respectiv.
Fără speranță viața ar fi absurdă! La nivel emoțional, dacă toată experiența vieții noastre ar fi modelată doar de ceea ce se întâmplă cu noi „aici și acum”, atunci prezentul ar fi unul sumbru. Dar speranța ne schimbă modul în care ne experimentăm viața. La nivel mental speranța ne face să ne punem întrebări astăzi despre existența noastră de mâine! Mai mult de atât, ea ne face să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri pentru ceea ce este dincolo de moarte.
Atunci când apostolul Pavel a vorbit despre speranță în Romani 5:1-5 el subliniază faptul că speranța creștină este o forță care aduce echilibru în viața creștinului care trece prin necazuri. În mijlocul necazurilor, credinciosul are răbdarea de a aștepta, iar această răbdare aduce biruința de a trece prin necaz fără a fi copleșit de el. Mai apoi această biruință aceasta aduce speranță! Dar speranța noastră nu este strict întemeiată pe capacitatea noastră de a rezista sub presiune. Această speranță este fundamental diferită față de orice altă speranță umană deoarece ea se bazează pe o experiență anterioară și interioară, de care un creștin a avut parte. Această experiență este identificată de apostolul Pavel ca fiind dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat! Astfel, ceea ce noi așteptăm de la viitor se așează în mod decisiv pe ceea ce am experimentat în trecut. Biruința noastră în necazurile de pe acest pământ se întemeiază pe biruința cerului în inima noastră manifestată prin lucrarea Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt din noi.
Dar ce așteptăm noi de la viitor, acum când Dumnezeu ne-a făcut parte de dragostea Lui? Oare ce așteptăm noi de la viitor acum când Dumnezeu deja ne-a făcut parte de prezența binecuvântată a Duhului Său Sfânt? Apostolul Pavel ne amintește că așteptarea noastră este legată de slava lui Dumnezeu, care încă nu s-a arătat pe deplin. Noi ne bucurăm astăzi în speranța slavei lui Dumnezeu de care El ne va face parte dincolo de ziua de astăzi, dincolo de viața noastră de pe acest pământ.
Acum, la sfârșit de an inevitabil ne punem întrebarea: „Oare la ce să ne așteptăm de la anul 2021?” Indiferent cât de multe din așteptările noastre pentru anul 2021 ni se vor împlini sau nu, să nu uităm că noi avem parte de o speranță care nu ne înșeală, o speranță pe care Dumnezeu promite să o împlinească pe deplin în slava Lui!
Așadar, în 2021 să ne bucurăm pe deplin în speranța slavei lui Dumnezeu!
Pastor Dani Fășie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.