Fundația Friedrich Ebert-Stiftung, un think tank al
socialiștilor germani, denigrează mișcarea conservatoare din România în ultimul
ei studiu despre mișcarea conservatoare română.
Studiul
este intitulat Conservatorismul Insurgent din România. Printre cei vizați
suntem și noi, mișcarea conservatoare, pro-familie românească. Studiul a fost
publicat în iunie, autorul lui fiind un conferențiar universitar din Iași.
[Link:
www.library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/16291-20200626.pdf]
Cu
toate că denigrează, studiul e un plus din câteva puncte de vedere. În primul
rând, studiul denotă că mișcarea conservatoare din România deține notorietate
europeană, fiind cunoscută și în Statele Unite.
În al
doilea rând, studiul e relevant pentru că mișcarea conservatoare din România,
așa cum e ea descrisă în studiul dnei Margarit, nu include partidele politice
din România care pretind a fi conservatoare ori de dreapta: USR, PNL, ALDE,
PMP. Din asta putem deduce că, în opinia autoarei, aceste partide nu sunt
conservatoare.
În al
treilea rând, studiul e notabil pentru că este unul din puținele studii
cunoscute mie care discută dreapta conservatoare din România. Din când în când,
forurile europene discută diversele grupuri conservatoare din România, într-un
spirit disprețuitor, dar studiile care în mod specific se focalizează asupra
mișcării conservatoare din România încă sunt extrem de puține.
Iar
cele care există, sunt scrise în marea lor majoritate de intelectuali de stânga
și deci, dintr-un unghi părtinitor.
Părțile
slabe ale studiului sunt multe. În primul rând, e ușor de intuit că autoarea
studiului nu are tangențe directe cu mișcarea conservatoare din România. Cum de
fapt nu are nicio persoană ori jurnalist cunoscut mie care să fi scris despre
noi. Cei care scriu nu ne cunosc și nici nu par interesați să ne cunoască
direct.
Preferă
să preia ceea ce citesc sporadic în presă ori aud despre noi ori citesc pe
siturile web, în media socială. Studii bazate pe astfel de informații și din
auzite sunt deficitare din start și deloc credibile.
Atât eu, cât și colegii mei din mișcarea conservatoare suntem nedumeriți de ce jurnaliști străini ori intelectuali din alte țări ne contactează din când în când să discute cu noi în mod direct subiectul conservatorismul din România, dar cei din România nu.
Personal,
de-a lungul anilor am dat interviuri la ziare prestigioase din Occident, mi-am
acordat timpul studenților occidentali care făceau studii de masterat ori
doctorate și doreau să obțină, în mod direct, informații despre mișcarea
conservatoare din România.
Cu
toate că nu eram de acord privind subiectele discutate, occidentalii mi se
păreau bine informați, bine intenționați și, conform standardelor riguroase de
investigații jurnalistice ori academice, țineau efectiv să cunoască detalii
prin discuții telefonice directe ori prin email.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.