Voi încerca în următoarele zile ori săptămâni să
discut ceea ce se reliefează la orizont privind era post-coronavirus. Astăzi
discut despre știință și rolul pe care ea probabil îl va avea în noua epocă.
Voi încerca explicații din perspectiva creștina.
În
ultimele luni se discută tot mai intens rolul științei în lumea post-COVID 19.
Știința e ridicată la rang de sacralitate, nădejdea întregii omeniri, un
fundamentalism cu alură religioasă și irațională. Un "ism", o
doctrină și ideologie numită "scientism / științism" care pretinde
existența unui "adevăr" absolut care poate fi dobândit la nivel
empiric și care impune, tocmai pentru că e infailibil, conformarea întregii
societăți și realități acestui "adevăr".
Din
aceste motive, intuiția îmi spune că lumea post-COVID 19 va fi o lume și mai
secularizată în care se va promova mai multă "știință" și mai puțină
credință. Mai multă încredere în "știință" și mai putină încredere în
Dumnezeu.
Știința,
însă, este, s-a dovedit a fi în trecut și se va dovedi a fi în viitor, un
dumnezeu fals. Se ignoră, printre altele, și faptul că știința poate fi ușor
politizată, că de-a lungul istoriei a fost politizată, și că, dacă știința cade
în mâinile celor rău intenționați, consecințele pot fi dezastruoase. Germania
nazistă e un exemplu în acest sens.
E de
înțeles, deci, să fim tentați de știință și să o transformăm într-un pilon
indispensabil al erei post corona. Majoritatea covârșitoare dintre noi așteptă
ca știința să pună capăt pandemiei. Ce nu este tocmai evident, însă, este că
știința nu a putut anticipa ori preveni erupția pandemiei, răspândirea ei, și
mai ales moartea a sute de mii de ființe umane infectate cu coronavirus.
Știința
s-a dovedit a fi fără putere și va rămâne fără putere și în viitor. Cu toate
acestea, în slăbiciunile noastre, încă ne punem nădejdea în știință să găsească
un vaccin care să vindece pe cei infectați și să prevină epidemii noi. Dar este
o nădejde înșelătoare.
Wuhan
ne-a dovedit din nou că epidemiile sunt cauzate în primul rând de factorul uman
și comportamentul uman și că doar factorul uman va putea pune capăt pandemiei
curente și va putea preveni altele.
Că
știința deja a falimentat și s-a dovedit neputincioasă e dovedit de faptul că
oamenii de știință diferă în concluziile lor privind controlul și eradicarea
coronavirusului. Doi experți exprimă trei opinii diferite. În China, unii
oameni de știință spuneau că virusul corona se transmite doar de la animale la
oameni, iar alții că se transmite și de la om la om.
În
final, se pare că cei din urmă au avut dreptate, nu, însă, înainte de a se
ajunge la milioane de infectări și sute de mii de morți.
Știința
a fost, de asemenea, politizată în contextul pandemiei. Niciunde nu se vede
lucrul acesta mai clar decât în democrațiile de pe ambele maluri ale
Atlanticului.
În
SUA, democrații susțin că politica lor de combatere a pandemiei e bazată pe
"știință", acuzând Administrația Trump că e "anti-science /
anti-știință" și că politica ei de combatere a pandemiei nu se conformează
științei.
Iar în
Europa, declarațiile liderilor unionali și documentele oficiale emise repetă,
la fel ca și democrații din SUA, că politica europeană de combatere a pandemiei
e "science - based / bazată pe știință".
Politicienii
României repetă și ei aceeași frazeologie impusă lor de Bruxelles.
Cu
toate acestea, statele "progresiste" care au elevat știința la rang
de supremație, au eșuat în combaterea pandemiei. E suficient să privim la
procentul ridicat de decese, raportat la numărul de infectări, din statele
"progresiste" din SUA (New York, Connecticut, Massachusetts,
California etc.) și cele europene (Marea Britanie, Belgia, Olanda, Suedia,
Italia, Spania, Franța etc.) să vedem acuratețea acestei concluzii.
Anticipez,
de asemenea, că lumea post-Covid va continua campania de denigrare a
creștinilor care vor continua să fie etichetați ca fiind "anti-science /
anti-știință".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.