Un creștinism plângăcios în astfel de timpuri este un non sens, este o palmă pe obrazul lui Cristos care ne-a avertizat din timp că în lume vom avea necazuri, dar ne-a spus: "Curaj! Eu am biruit lumea". Cui folosește astăzi un creștinism doar defensiv, când Mântuitorul a promis Bisericii că nici porțile Hadesului nu o vor birui. Oamenii au nevoie să vadă în trăirea noastră un creștinism asertiv și marcat de o mare bucurie, o sărbătoare continuă a morții și învierii lui Cristos, nu doar un post prelungit.
În mijlocul fricii de moarte care se vede nu doar în secțiile de terapie intensivă sau în expresia de pe fețele decidenților din prima linie, ci cam peste tot; chemarea creștinului este de a demonstra practic fascinația vieții din belșug despre care vorbea Isus și trăirea în speranța vieții eterne care îi produce satisfacție deja de aici, deși nu o experimentează încă deplin acum.
În mijlocul rătăcirilor de tot felul, al minciunilor promovate cu succes, inclusiv de unii creștini hiperactivi care nu realizează că diavolul, deși pare eficient ca și ei, este ridicol, nu fascinant cum vrea să pozeze; chemarea creștinului este de a arăta că Isus Cristos nu a venit în lumea noastră ca să mărească obscuritatea și confuzia, ci ca să limpezească dincolo de contestare scopul și sensul vieții.
Creștinismul care are sens în astfel de vremuri este creștinismul care face din relația cu Dumnezeu o rescriere la nesfârșit, în orice condiții, a jurnalului fericirii. Creștinismul care va avea impact în epoca postcoronavirus este creștinismul care acum îl prezintă pe Cristos așa cum este El prezentat în Scriptură, transparența perfectă, claritatea ultimă, gândirea și bunul simț desăvârșite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.