Nu-l cunosc pe Daniel Drăgoi, directorul SGA Suceava,
care a fost demis din funcție. Dar când am aflat că demiterea lui se datora
simplului fapt că s-a rugat lui Dumnezeu în fața instituției pe care o
conducea, mărturisesc că am trăit un adevărat coșmar. Și mai ales când am aflat
că omul se ruga lui Dumnezeu pentru oprirea epidemiei și pentru vindecarea
românilor loviți de boala aceasta nemiloasă, tulburarea mea a atins cote
maxime.
Am
fost unul din miile de români care au ieșit în fața Operei din Timișoara în
decembrie 1989, unul dintre cei ce s-au plecat pe genunchi acolo pe caldarâm să
se roage pentru libertate împreună cu toți timișorenii, unul dintre cei ce
cântau în așteptarea eliberării de sub comunism cântarea „El vine iar”. Am
făcut acest lucru cu convingerea fermă că libertatea înseamnă, în primul rând,
libertatea de a te ruga lui Dumnezeu și de a trăi după propriile tale
convingeri religioase.
Demult,
în copilăria mea trăită sub comunism, îmi amintesc o seară traumatizantă, când
împreună cu părinții am mers la rugăciune, în casa unui confrate de credință.
În timp ce acolo oamenii se rugau lui Dumnezeu în liniște, a venit peste ei
milițianul din sat și a început să împartă amenzi usturătoare, acelora care nu
apucaseră să fugă prin grădina din spatele casei. Îmi amintesc și acum cu
groază milițianul acela, uniforma lui și chitanțierul pe care scria amenzi.
Stăteam tremurând lângă tata, care cerea indulgență, acum când trebuia să mai
plătească din puținii lui bani și amendă, pentru simplul fapt că se rugase lui
Dumnezeu.
Demiterea
lui Daniel Drăgoi m-a făcut să retrăiesc aceiași fiori din copilărie și îmi
vine din nou în minte milițianul cu uniforma și chitanțierul lui... Oare zilele
acelea din Decembrie 1989 să fi fost uitate? Să fi fost degeaba strigătul după
libertate al românilor, de atunci?
Iată
că dacă profetul Daniel a ajuns să fie aruncat în groapa cu lei, pentru că s-a
rugat lui Dumnezeu, Daniel Drăgoi este astăzi aruncat în groapa demiterii
pentru același motiv.
Nu
știu cine sunt mai marii lui Daniel Drăgoi, nu știu cine sunt cei care l-au
demis, dar cred că oamenii aceștia au uitat că România este o țară în care
libertatea de conștiință este garantată prin constituție și că nu e drept să
sancționeze pe cineva pentru simplul fapt că se roagă. Nu știu ce cred sau nu cred ei, dar știu că a-l
sancționa pe cel ce se roagă este un act discriminator, care ar trebui fie
reevaluat de ei, fie evaluat de cei ce pretind că apără democrația în România.
Nelu Filip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.