Cred
că este oportun să începem anul nou amintindu-ne de un aspect esențial al
creștinismului: optimismul.
Ați
observat că la creștini încheierea fiecărui an se sărbătorește pe un ton
pozitiv, iar în presa seculară pe unul negativ? Ritualul acesta e ușor de
observat la sfârșitul fiecărui an în Uniunea Europeană: creștinii prezintă o
perspectivă optimistă a viitorului, iar secularismul una pesimistă.
De
2000 de ani, în ultimele zile ale fiecărui an și în primele zile ale noului an,
creștinii sărbătoresc Nașterea Mântuitorului, privind cu optimism spre viitor
și având credința că lucrurile se vor îmbunătăți. În contrast, secularismul
european încheie fiecare an pe un ton negativ, sumbru. Privește în urmă cu
pesimism și tot cu pesimism înainte.
Pesimismul
este o trasătură permanentă și definitorie a secularismului european. E
suficient doar să citești titlurile articolelor dominante din presa europeană
din ultima săptămână ca să-ți dai seama de lucrul acesta. Presa europeană
încheie anul 2019 pe un ton profund depresiv.
Revista
presei europene din 30 decembrie avea un titlul sombru: The 2010s: a world in
Chaos? ("Anii 2010, o lume a haosului"?) De exemplu, Le Monde a publicat
un comentariu despre "starea permanentă de emergență" în care se află
Europa. Autorul afirma "today a state of emergency is our natural
state". ("Astăzi, situația de emergență este starea noastra
naturală") [Link: www.lemonde.fr/…/ginevra-bompiani-nous-avons-appris…]
Un
comentator din Grecia definea situația Europei din uiltimii 10 ani ca o
versiune modernă a unei "tragedii grecești antice" ("a Greek
tragedy"). Un articol din Financial Times comenta că "things are
getting worse, not better" ("lucrurile se înrăutățesc, nu se
îndreaptă"). Ziarul El Pais din Spania purta titlul "The flames are
spreading" ("flăcările se extind"), [Link:
https://elpais.com/…/2…/12/28/opinion/1577549364_248176.html] iar Presa din
Austria încuraja Europa să creadă în ea însăși: "Europe, believe in
yourself"!
Nu
tocmai. E vremea ca secularismul european să încerce o alta alternativă, cea
creștină, să nu își mai pună nădejdea în liderii politici care vin și pleacă.
Ei dau nădejdi pentru o vreme, nădejdi care inevitabil se dovedesc a fi
înșelătoare. Europa are nevoie de o credință nouă, nu de o credință în ea
însăși și în puterile ei, ci în valorile creștine care i-au dat viață și fără
de care va înceta să mai existe.
Spre
deosebire de perspectiva seculară, perspectiva creștina e total diferită. E
mereu optimistă. Așa cum a fost de 2000 de ani. E important să ne reamintim în
acest sezon al optimismului cuvintele etern adevărate pe care Dumnezeu ni le-a
lăsat prin profetul Ieremia și care nu pot decât să ne dea o nădejde adevărată
și veșnică: “Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice
Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o
nădejde”.(Ieremia 29, 11)
Așa
să fie!
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.