Peter Costea 🔴 Folosesc bărbații la ceva?

Această lozincă feministă a fost transmisa în marile publicații occidentale pe 19 noiembrie cu prilejul Zilei Internaționale a Bărbaților. Probabil că majoritatea dintre noi nici nu știam că există o zi internațională a bărbaților așa cum există ziua internațională a femeilor.

Ocazia a fost folosită de către publicațiile occidentale pentru un atac frontal împotriva bărbaților din partea feministelor, a minorităților sexuale și a persoanelor transgender. Feministele țipau că bărbații sunt nefolositori, șovini, leneși, minoritățile sexuale ziceau că bărbații suferă de o masculinitate toxică, iar persoanele transgender că a fi bărbat nu înseamnă ce ai dobândit la naștere. Vai de bărbați!

Că această avalanșă peiorativă la adresa bărbaților nu e folositoare, o știe toată lumea, dar urletul grupurilor de mai sus e atât de puternic, iar spațiul acordat de mass-media atât de vast, încât devine aproape imposibil să introduci nițică rațiune în discursurile și dezbaterile care au loc. Studiile sociologice arată că bărbații se simt marginalizați ca urmare a acestor atacuri și se retrag din rolurile lor tradiționale în număr tot mai mare. Încetează să mai fie interesați de viața de familie, să aibă copii, să se țină de familie dacă au o familie ori să se căsătorească. Preferă prostituția și pornografia și să trăiască singuri.

Bărbații, însă, au un rol fundamental în creșterea normală a copiilor. La fel și mamele. Copiii care provin din familii divorțate nu se adaptează bine social. Nu cresc armonios. Mulți băieți crescuți fără tați devin misogini, neștiind cum să se comporte cu fetele ori viitoarele soții, în care văd doar persoane pentru satisfacerea personală.

Studiile făcute în SUA și Scandinavia, pe care le discutăm cu deamănuntul în materialele publicate săptămânal de AFR, arată că majoritatea adolescenților care își pierd identitatea sexuală ori se identifica a fi transgender provin din familiile de unde lipsesc tații ori din familii constituite din cupluri de același sex. Majoritatea fetelor care își schimbă sexul provin din cămine unde mama trăiește cu o altă femeie și nu cu tatăl fetei. Mărturiile lor dovedesc că aceste fete tânjesc după un rol masculin în viața lor, o persoană puternică emoțional și fizic, de sex opus. Mulți dintre băieții crescuți de tați care trăiesc cu alți bărbați, în loc de mama lor, fie se feminizează, fie doresc să-și schimbe sexul în cel opus.

Mi-a atras atenția un studiu discutat recent de Maria Calvo, profesor de drept la o universitate din Madrid. Conform ei, 25 de milioane de copii din America cresc fără tată, adică o treime din toți copiii Americii. În Suedia, Islanda și Franța numărul mamelor necăsătorite este mai mare decât al celor căsătorite. În Spania, tipicul adolescent recidivist este cel care crește fără tată. 90% dintre tinerii încarcerați în America au crescut fără tată. În 2011, în Marea Britanie, 85% dintre tinerii arestați cu prilejul demonstrațiilor violente din Tottenham au crescut fără tată.

Conform studiului lui Calvo, absența tatălui din viața copiilor lui pe perioada când ei cresc, este cauza principală a dezvoltării mai lente a acestor copiii, mai mult decât sărăcia ori situația lor economică, cât și a recidivismului, dependenței de alcool, droguri, tutun și notele slabe la școală.

Calvo spune că băieții au nevoie de tații lor, în special la vârsta de 3 până la 5 ani. Sunt anii formativi ai masculinității, când băieții au nevoie de „modele de masculinitate.”

Conform lui Calvo, marii filosofi nihiliști ai Europei, Nietzche, Bertrand Russell și Albert Camus au crescut fără tată în familie. Camus a murit la 46 de ani lovit de o mașină. Într-un manuscris de-al lui, descoperit după moartea sa, a fost depistat următorul mesaj: „Am nevoie de cineva care să mă îndrume. Am nevoie de cineva care să mă laude, să mă certe, nu cu puterea lui, ci cu autoritatea lui. Am nevoie de tată.”

E vital și în firea lucrurilor ca tatăl și mama să fie prezenți în viața copiilor lor, mai ales în anii de început ai vieții. De aceea urez tuturor bărbaților, și mai ales taților, recunosc cam târziu, o „zi internațională a bărbaților fericită”.

Peter Costea