Daniela Mitrofan despre Cazul Smicală: "Numai o minte bolnavă poate gândi că este contrar interesului superior al unui copil faptul că acesta își iubește mama foarte mult. Probabil acești finlandezi fac experimente sau urmăresc exclusiv profiturile financiare obținute în urma instituționalizării copiilor..."

Observ că instanțele finlandeze au o practică ,,contra naturii”, când instituționalizează copii atunci când numai unul dintre părinți, în speță tatăl, este agresor. În mod normal, copiii trebuiau să rămână în grija mamei, care îndeplinea și îndeplinește toate condițiile și garanțiile prevăzute de lege și de regulamentele europene.

Din tot ceea ce s-a scris nu a reieșit vreun motiv concret în a-i refuza mamei exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești. Legătura afectivă prea strânsă între mamă și copii nu justifică în niciun fel luarea copiilor de la mama acestora. Este aberant! Numai o minte bolnavă poate gândi în acest fel, adică să consideri că este contrar interesului superior al unui copil faptul că acesta își iubește mama f mult. Probabil acești finlandezi fac experimente sau urmăresc exclusiv profiturile financiare obținute în urma instituționalizării copiilor.

Copiii trebuiau reintegrați de mult în familie, cel puțin Mihai, care are 14 ani și este obligatoriu să se țină cont de opțiunea lui.

Deci, dacă tatăl este agresiv, mamei îi revine exercitarea autorității părintești cu privire la copii. Apoi, dacă nici mama nu este capabilă, urmează familia extinsă (bunicii, alte rude etc) și numai în ultimă instanță se procedează la plasamentul copiilor în centre specializate. Copiii trebuie să crească în familia naturală, familia extinsă sau o familie substitut (asistenți maternali etc), iar dacă nu este posibil ajung în centre.

Așadar, cred că în acest caz s-au comis f multe abuzuri, cum ar fi: menținerea nejustificată a copiilor în centrul de plasament, limitarea/interzicerea contactului cu mama, cu bunicii, încălcarea dreptului la libera circulație, neluarea în considerare a opiniiilor copiilor etc, De altfel, toate aceste aspecte au fost mereu invocate în spațiul public, dar nimic nu a contat.

Situația s-a complicat foarte mult, iar ordinea ieșirii din acest calvar este: reintegrarea copiilor la mamă, cu consecința redării acesteia a autorității părintești exclusive, situație în care nu mai este necesar acordul tatălui pentru plecarea din țară; dacă nu, se poate cere în instanță suplinirea consimțămîntului tatălui în ce privește eliberarea documentelor de călătorie și pentru plecarea din țară.

Dacă toate aceste demersuri au fost epuizate, înseamnă că acești copii nu au niciun drept, urmănd să rămână în centru pănă la majorat.

După părerea, mea s-ar putea deschide un proces de reintegrare în familie și în România, pentru că nu este bătuă în cuie competența instanțelor finlandeze, pentru că ceea ce primează este interesul superior al copiilor și nu reședința acestora. Toate abuzurile, încălcările drepturilor mamei și copiilor, justifică înlăturarea competenței instanțelor finlandeze. Dar, pentru acest lucru trebuie să fie un judecător român curajos și cu multă știință de carte în această materie.

Au argumentat foarte amplu și corect la ultima conferință, dna avocat Sacrieru, dl avocat Nastasiu și ceilalți participanți. Din păcate, aceste voci, dar și altele nu sunt auzite, nimeni nu vede nimic, motivul fiind acela că suntem români și nu contăm prea mult (așa cred).

(...) Trebuie invocate argumente solide în favoarea competenței instanței române. Cel mai puternic argument este acela că toate elementele de fapt și de drept se subordonează principiului superior al copiilor. Iar interesul copiilor este acela ca cererea de reintegrare în familie, cu accesoriile sale, să fie soluționată de instanța română, aceasta fiind competentă să judece pentru faptul că sunteți cetățeni români. Dat fiind abuzurile suferite și alte asemenea, în Finlanda, o instanță va avea suficiente elemente ca să se declare competentă.

Doamna Camelia, trebuie să vă mențineți puterea, pentru a rezista și a urmări situația copiilor, chiar și în aceste condiții. Deocamdată demersurile legale nu sunt luate în considerare, iar, în aceste condiții, orice altă soluție este pe deplin justificată, chiar și evadarea.

Daniela Mitrofan, judecător