Observ
că instanțele finlandeze au o practică ,,contra naturii”, când
instituționalizează copii atunci când numai unul dintre părinți, în speță
tatăl, este agresor. În mod normal, copiii trebuiau să rămână în grija mamei,
care îndeplinea și îndeplinește toate condițiile și garanțiile prevăzute de
lege și de regulamentele europene.
Din
tot ceea ce s-a scris nu a reieșit vreun motiv concret în a-i refuza mamei
exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești. Legătura afectivă prea
strânsă între mamă și copii nu justifică în niciun fel luarea copiilor de la
mama acestora. Este aberant! Numai o minte bolnavă poate gândi în acest fel,
adică să consideri că este contrar interesului superior al unui copil faptul că
acesta își iubește mama f mult. Probabil acești finlandezi fac experimente sau
urmăresc exclusiv profiturile financiare obținute în urma instituționalizării
copiilor.
