Acestea
au fost impresiile parcă instantaneu venite în minte acum câteva săptămâni când
am citit, cu stupoare, oroare, revoltă, nedumerire etc., opinia recent emisă de
un tribunal britanic privind concedierea, la începutul acestui an, a unui medic
creștin britanic, David Mackereth, care refuză să se închine idolatriei
transgender.
Cu
ceva timp în urmă, medicul a participat la un curs de conversiune în care,
împreună cu alți medici, au primit instrucțiuni privind tratarea persoanelor
transgender. Medicul creștin a afirmat, în plină conferință, ca ipoteză, că el
nu va accepta niciodată să se refere la un bărbat de 70 de ani cu barbă ca
fiind femeie. Chiar la cererea acestuia.
Afirma
că pentru un creștin ca el există doar două sexe, masculin și feminin, care
sunt imuabile. Afirmația aceasta l-a costat scump – locul de muncă. Era angajat
la un minister britanic și a fost concediat. [Link: www.firstthings.com]
A
dat ministerul în judecată invocând libertatea religioasă, de gândire, a
cuvântului și libertatea la convingerile religioase proprii. A pierdut. E
șocant ca cineva să-și piardă locul de muncă pentru un astfel de motiv, dar și
mai șocantă a fost decizia și argumentare / motivația tribunalului.
Comentariile
judecătorului sunt pline de ură la adresa medicului, sarcastice la adresa
creștinilor și intolerante privind doctrina și tradiția creștină privind
sexualitatea umană. Redau câteva fraze.
În
opinia judecătorului, obiecțiile privind „drepturile persoanelor transgender …
are incompatibile with human dignity", adică „sunt incompatibile cu demnitatea
umană". Convingerile religioase ale medicului că "God created male
and female" („Dumnezeu a făcut omul bărbat și femeie") nu pot să-i
influențeze munca ori deciziile profesionale. L-a acuzat pe medic că deține
„opinii creștine" nu "convingeri creștine".
A
afirmat că „a position held purely on religious grounds cannot be justified. It
is irrational … but also divisive, capricious and arbitrary". („O poziție
care se bazează pe motive religioase nu poate fi justificată. E iraționala …
dar și divizează, e capricioasă și arbitrară".
Cazul
britanic e încă un semnal de alarma, un wake up call. Ceva similar se întâmplă
și în România. La europarlamentare eram în Bistrița la masă cu un domn influent
care îmi spunea, cu groază, că învățătorii și profesorii din România sunt
constrânși să participe și ei la cursuri de reconversie profesională și sunt
înspăimântați. Șușotesc cu îngrijorare între ei, sunt nemulțumiți, dar își dau
seama că statul secular le plătește leafa. Alternative
nu sunt.
Mă
gândeam, citind cazul, că până acum 30 de ani comuniștii ne demolau bisericile.
Le-am reclădit, însă, relativ repede, în anii libertății. Secularismul și
statul secular, însă, nu demolează clădirile bisericilor. Ei
demolează ceva și mai de preț: mințile oamenilor și mai ales ale tinerilor.
Odată demolată, mintea este mai greu de reconstruit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.