Cum apar copiii excepționali pe lume? Dar
profesioniștii? Care e secretul oamenilor de ispravă? Cum ajungem să ne bucurăm
de strălucirea artistică sau intelectuală a „tinerelor genii”? Răspunsul e
simplu: prin mentoratul oferit de familie și dascăli.
Malcolm
Gladwell a observat că precocitatea vine din elanul existențial al
auto-depășirii. Nu e suficientă stăpânirea timpurie a unor tehnici și
îndemânări. Nereușitele în viață se nasc dintr-un exces de teamă, frustrare,
panică sau nesiguranță. Psihologii au observat existența unui „avantaj
cumulativ” în rândul copiilor sprijiniți afectiv de o mamă grijulie și de un
tată responsabil.
Da,
statisticile spun că elevii cu note mari provin, în majoritatea covârșitoare a
cazurilor, dintr-un cămin care valorizează studiul și lectura, adică dintr-o
casă plină cu cărți. Niciodată, însă, nu e suficientă predarea unor concepte
abstracte din fizică, matematică sau gramatică. Mentoratul emoțional este, la
rândul său, crucial. Aici intervine rolul complementar al bunicilor îngăduitori
și al părinților exigenți.
E
cazul tinerei soprane Laura Bretan, care a primit de la patru ani susținerea
familiei, pentru a ajunge la 13 ani finalistă în faimosul concurs „America's
Got Talent.” Secretul succesului ei? Perseverența. Practica intensă.
Repetițiile. Etica muncii. Integritatea. „Celui ce are i se va da, și va avea
de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua și ce are” (Matei 25, 29).
Familiile care investesc timp, bani, inteligență și afectivitatea în formarea
sufletească a copiilor vor fi răsplătite cu copii împliniți profesional.
Evident, nu totul în viață este calcul sau programare.
Nu
există garanții absolute pentru succesul unui tânăr crescut într-o familie
cumsecade: îngerii neputinței, ispita dezordinii, duhul rebeliunii și demonii
deznădejdii pot răsturna multe planuri.
Totuși,
investiția părinților e adesea răsplătită. Lectura hrănește circuitele
neurologice. Caroline Leaf a dezvoltat conceptul de neuroplasticitate și a
demonstrat științific de ce creierul se dezvoltă mai mult printr-un negoț activ
cu biblioteca. Inteligența lingvistică trebuie exersată zilnic. Cum? Prin
metode cunoscute de maeștrii antici, medievali sau renascentiști.
Rumegarea
Scripturii a fost o veche practică îmbrățișată de călugării benedictini.
Augustin de Hippona vorbește despre murmurul încet al dascălului său, Ambrozie
din Milan, în actul lecturii. Tradiția evreiască pune, de asemenea, mare preț
pe alfabetizarea grabnică a copiilor pregătiți pentru studiul Torei. Puterea
Numelui și magia cuvintelor sacre sunt, de asemenea, noțiuni familiare pentru
geniile religioase ale lumii pre-moderne.
În
vremurile noastre, studiul aprofundat făcut în mediul privat sub coordonarea
unui dascăl (așadar, mersul la meditații) răspunde aceleiași nevoi de-a ridica
nivelul de angajament și motivație al învățăcelului.
În
toate acestea, familia joacă un rol determinant. Dreapta crede-n comunitățile
organice și-n ordinea spontană constituită fără intervenția Statului. Să nu
uităm că niște birocrați plictisiți de la Ministerul Educației (aflați sub
presiunea unor activiști ideologici neomarxiști) s-au gândit să supună milioane
de părinți din România unui proces lent, dar sigur, de re-educare.
Fără
instructaj făcut de la centru, pe banii contribuabilului, mama n-ar fi,
chipurile, o ființă emancipată și nici tatăl un părinte luminat...
Dacă
vrem să vedem cu adevărat o #RomâniaDeșteaptă, atunci vom respecta efortul
părinților care înțeleg, primii, nevoia de dezvoltare armonioasă a copiilor
lor.
Nu
activiștii sau birocrații, ci părinții și buncii sunt cei care se îngrijesc de
viitorul unei națiuni și duc povara grea a responsabilității. Ei sunt cei care
merită respectul nostru, al tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.