Suzanne Venker scrie despre căsătorie și familie și intersecția acestora cu cultura. Este fondatoarea Femei pentru Bărbați (Women for Men), website de știri și opinii dedicat îmbunătățirii relațiilor între sexe. Website personal: www.suzannevenker.com.
În preajma Zilei Tatălui, a venit vremea să prezentăm națiunii problema pe care Heather Mac Donald o consideră drept „cea mai mare catastrofă socială a vremurilor noastre”: lipsa tatălui. Aceasta este cauza nr. 1 a aproape tuturor relelor sociale pe care le înfruntăm azi. De aceea, nu ne mai putem permite să o ignorăm.
Ca să fie clar – absența tatălui este termenul cel mai potrivit, din moment ce lipsa tatăluiimplică lipsa de preocupare sau refuzul acestuia de a se îngriji de copii („deadbeat dads”, în orig., termen care desemnează mai degrabă abandonul familial, n.tr.). Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Desigur, există așa ceva, la fel ca și în cazul mamelor care își abandonează copiii. Dar cele mai semnificative amenințări la adresa prezenței tatălui în căminul familial sunt divorțul și nașterile în afara căsătoriei.
Colapsul mariajului, cu alte cuvinte, sau colapsul familiei, este ceea ce a dus la cămine fără tată. Indiferent dacă îl resimți sau nu în mod direct, te afectează și pe tine. „Familiile sunt cărămizile civilizației”, scrie Genevieve Wood pentru Daily Signal. „Ele sunt relații personale, dar în același timp modelează într-un mod major și deservesc binele public. Colapsul familiei vatămă societatea ca întreg.”
Familia s-a prăbușit atunci când am încetat să mai prețuim căsătoria
Și cum, mai exact, a decăzut familia? A început să decadă de la momentul în care am încetat să mai punem preț pe bărbați și pe căsătorie.
A fost odată, credeți sau nu, când căsătoria era prețuită. Ergo, majoritatea americanilor se căsătoreau. Ba chiar erau nerăbdători să o facă! Era un semn de onorabilitate, un semn al maturității să îți lași în urmă familia de origine pentru a construi propria ta familie.
Apoi a venit feminismul. Și odată cu el, notează Dennis Prager într-unul din dialogurile sale despre căsătorie și copii versus carieră, „noțiunea că o femeie fără bărbat este ca un pește fără bicicletă.”
Această mantră a fost romanțată de Gloria Steinem în anii 1970 și inoculată în mintea generației lui Prager și a celor care i-au urmat. Prager definește corect noul narativ dominant al Americii, îndreptat în mod specific către femei: „n-ai nevoie de un bărbat ci de o carieră. Apoi ai să fii fericită.”
De atunci, America a suferit o transformare tectonică în ce privește căsătoria și respectul pentru bărbați. Căsătoria a început să fie văzută nu ca un dat ci ca un acompaniament posibil la viața altfel importantă și incitantă a unei femei independente – iar bărbații au mușcat momeala. Ce aveau de făcut? Apoi, mai târziu cândva, America a declanșat un război în toată regula contra bărbaților și mai nou și a naturii lor (aluzie la „mișcarea transgender”, n.tr.).
Bărbații și băieții au auzit tare și clar acest mesaj și au început să facă pași înapoi. Băieții de azi nu se mai maturizează și nu mai devin din cauză că le lipsesc tații care îi pot sprijină în devenirea lor. Și tații lipsesc pentru că America a spus-o clar: bărbații sunt inutili și chiar periculoși pentru femei și copii.
Ca rezultat, jumătate din cetățenii Americii au fost marginalizați, după cum evidențiază chiar ascensiunea meteorică a lui Jordan Peterson, care n-a intenționat niciodată să fie o voce pentru bărbați până când a dat cu piciorul din greșeală peste un cuib de viespi. Numărul bărbaților care se agață de vorbele lui Peterson este uimitor; profesorul canadian a devenit vital pentru supraviețuirea unei întregi generații de bărbați.
Cu asta ne confruntăm de fapt de Ziua Tatălui: cu o generație pierdută de bărbați. Noi suntem cei care pierdem. Nu ne mai putem permite ca bărbații să se retragă încă și mai mult decât au făcut-o. Familia nucleară este fundația măreției Americane; lipsa de bărbați înseamnă, invariabil, așa cum spunea Tucker Carlson, subsecventa dezintegrare a căsătoriei.
Cele două nu pot fi separate: femeile refuză să se mai mărite cu bărbați fără slujbă sau „care nu au niciun rost”. Dar femeile vor copii și vor merge cât de departe este nevoie în modurile cele mai neconvenționale. Astfel, copiii, băieții în special, vor rămâne fără tați, iar ciclul va continua.
E timpul să spunem „Destul”. Nu putem supraviețui ca națiune fără bărbați puternici și competenți care cresc fii pentru a deveni genul de bărbați cu care femeile vor dori să se căsătorească.
Știm că cei care au autoritate nu vor mișca un deget pentru asta; au dovedit deja. „Elitele se opun transmiterii mesajului că tații sunt la fel de importanți ca și mamele lor”, sunt cuvintele lui Heather Mac Donald la emisiunea lui Tucker Carlson. „Au buzele ferecate – refuză să o spună. E unul din acele adevăruri care este complet ocultat de elitele culturale. De ce? Pentru că violează narativul feminist cum că femeile pot face totul.”
Și iată unde suntem.
Au trecut 50 de ani de când feministele au început să pretindă că femeile nu au nevoie de bărbați. De atunci, după fiecare măsurătoare statistică lucrurile stau tot mai prost, din această cauză. Cât mai suntem dispuși să tăcem?
–
Traducere și adaptare după TheWashingtonExaminer.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.