„Căsătoria” între persoane de același sex poate fi un subiect emoțional; totuși, atunci când separăm emoțiile de fapte, devine clar că statul are motive serioase să susțină DOAR căsătoria bărbat-femeie.
Rolul autorității, indiferent de forma de guvernare sau orientarea politică, este în primul rând acela de a asigura, printr-o bună legislaţie, protecție comportamentelor care aduc beneficii publice şi totodată de a le limita pe cele dăunătoare.
Din perspectiva autorității legiuitoare, uniunea maritală bărbat-femeie trebuie protejată în mod special și expres ca acea formă de relație care aduce beneficii majore pentru societate. Istoric, avantajele căsătoriei sunt verificate și se regăsesc în funcțiile sociologice ale familiei pe care aceasta se întemeiază: procreativă, socială, economică.
Nicio altă uniune sau relație, indiferent pe ce s-ar fonda, nu poate asigura toate aceste funcții și ca atare nu poate pretinde protecție egală.
SUMAR
- Căsătoria naturală este temelia societății civilizate
- Comportamentul homosexual este inerent distructiv
- Legea este un educator valoros: ea încurajează sau descurajează comportamente
- Legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex ar încuraja și normaliza comportamentul homosexual, afectând căsătoria autentică, copiii, adulții și homosexualii înșiși
- Legea trebuie să promoveze comportamentele benefice și să interzică, sau cel puțin să nu aprobe, comportamentele distructive
- Așadar, legea trebuie să promoveze căsătoria autentică, naturală, și nu „căsătoria” între persoane de același sex sau „uniunile/parteneriatele civile”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.