"David i-a zis: «Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.»"
2 Samuel 15:33
Creștinul
ca sumă întreagă este smerit, blând, evlavios, iertător, nu judecă păcătosul,
ci păcatul, nu aruncă cu pietre, întoarce și celălalt obraz când este pălmuit,
e optimist, tonifiant pentru alții, mereu dispus să meargă o milă în plus.
Problema e că atunci când privim de aproape,
creștinii dau cu rest. Suntem apăsați, răstiți, mânuitori ai sabiei Adevărului,
asfiexietori prin replicile de-a gata, într-un cuvânt neplăcuți.
Cel mai greu de suportat e
moralitatea care devine o execuție a tuturor celor care nu îți împărtășesc
modul tău de a privi lucrurile. Mulți creștini au expertiză în înșirarea
păcatelor oponenților lor atunci când aceștia, nu le cântă în strună.
Mereu Dumnezeu e de partea lor,
convinși că la sfârșitul istoriei se vor uita de sus la cei păcătoși, ei fiind
la lojă, într-un fololiu confortabil. Deseori ei cred că a fi militant e totuna
cu a fi credincios și de aceea sunt mereu combatanți.
Ne miră de ce fug oameni de
asemenea creștini? Un asemenea creștin e o povară. Mai trist este faptul că e
un urzupator, arogându-și un nume pe care nu are căderea să îl poarte, anume:
cel de creștin.
Cine își știe defectele,
nevrednicia, cine trăiește mereu cu sentimentul datoriei față de Dumnezeu, va
privi cu îngăduință, cu înțelegere pe aproapele care se luptă și el să își
găsească drumul spre Dumnezeu prin noianul de încercări și va fi părtaș, nu
aducătorul lacrimilor.
Vehemența, militantismul,
combatitivitatea veninoasă, aroganța, superioritatea, draparea în teologia de execuție
a aproapelul sunt toate, la un loc, o altă evanghelie.
Una care nu aparține lui Hristos.
Tu ce Evanghelie citești?
Tu ești omul povară sau omul pansament?
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.