Adam și Eva au fugit
de Dumnezeu într-un tufiș. În spaima lor au crezut că Dumnezeu îi va omorî dacă
îi va prinde. Dumnezeu nu i-a căutat nici pentru a-i omorî, nici pentru a-și
lua la revedere de la ei pentru totdeauna, ci pentru a le spune că este cu ei în
pedepsele și greul care urmau să vină. Oamenii adesea fug de Dumnezeu crezând
că e rău și că îi va distruge pentru păcatele lor, dar e ca și
cum ai fugi de doctorul care are antidotul după ce te-a mușcat șarpele.
Tufișul lui Adam este adesea izolarea noastră de Dumnezeu, fuga zilnică de rugăciune și de Scripturi, credem că ne vom găsi pacea departe de El, dar e ca și cum ne-am face culcuș între cactuși. Nici fiul risipitor nu a putut fugi de tatăl său. Cocina de porci i-a ajuns culcuș. Nu e bine să fugi de Dumnezeu pentru că mai bine nu vei găsi nicăieri.
David a fugit de Dumnezeu în brațele unei femei, toate poftele și plăcerile lui i-au adus doar chin. Nici poftele nu-s un loc în care să scapi de Dumnezeu. O tânără îmi povestea că a fugit de Dumnezeu în cluburi unde a îmbrățișat cu patimă multe păcate. Odată, când a ieșit la țigară afară din clubc a văzut o lumină puternică pe cer și a crezut că e sfârșitul lumii. A îngenunchiat acolo de față cu toată lumea și a strigat: “Doamne, iartă-mă!” Toți au crezut că a înnebunit. Dar ea știa ceva. Știa în inima ei că de Dumnezeu nu te ascunzi. Așadar s-a întors la Dumnezeu și s-a împăcat cu El.
Iona a fugit de voia lui Dumnezeu în țări străine. Adesea oamenii își abandonează principiile creștine când fug în țări străine. Aud de persoane care-și uită soțiile/soții și copii prin țară și cred că Dumnezeu nu-i vede cum și Iona credea că nu-l vede în străinătate. Dar Dumnezeu era lipit de el, sindromul struțului nu funcționează la oameni. Oricât ai băga tu capul în pământ cu atât devii mai ofensator cu dosul tău întors spre Dumnezeu. Nu-ți uita Dumnezeul când treci granița, nu-l da pe bani, plăceri și poziții.
Iuda a crezut că fugind la ștreang va scăpa de Dumnezeu, nici moartea nu e o soluție pentru a te ascunde de Dumnezeu. Mii de oameni se sinucid zilnic crezând că scapă, scăparea e împăcarea cu Dumnezeu, nu sinuciderea. Petru a fugit în brațele lui Hristos și a fost iertat.
Tufișul lui Adam este adesea izolarea noastră de Dumnezeu, fuga zilnică de rugăciune și de Scripturi, credem că ne vom găsi pacea departe de El, dar e ca și cum ne-am face culcuș între cactuși. Nici fiul risipitor nu a putut fugi de tatăl său. Cocina de porci i-a ajuns culcuș. Nu e bine să fugi de Dumnezeu pentru că mai bine nu vei găsi nicăieri.
David a fugit de Dumnezeu în brațele unei femei, toate poftele și plăcerile lui i-au adus doar chin. Nici poftele nu-s un loc în care să scapi de Dumnezeu. O tânără îmi povestea că a fugit de Dumnezeu în cluburi unde a îmbrățișat cu patimă multe păcate. Odată, când a ieșit la țigară afară din clubc a văzut o lumină puternică pe cer și a crezut că e sfârșitul lumii. A îngenunchiat acolo de față cu toată lumea și a strigat: “Doamne, iartă-mă!” Toți au crezut că a înnebunit. Dar ea știa ceva. Știa în inima ei că de Dumnezeu nu te ascunzi. Așadar s-a întors la Dumnezeu și s-a împăcat cu El.
Iona a fugit de voia lui Dumnezeu în țări străine. Adesea oamenii își abandonează principiile creștine când fug în țări străine. Aud de persoane care-și uită soțiile/soții și copii prin țară și cred că Dumnezeu nu-i vede cum și Iona credea că nu-l vede în străinătate. Dar Dumnezeu era lipit de el, sindromul struțului nu funcționează la oameni. Oricât ai băga tu capul în pământ cu atât devii mai ofensator cu dosul tău întors spre Dumnezeu. Nu-ți uita Dumnezeul când treci granița, nu-l da pe bani, plăceri și poziții.
Iuda a crezut că fugind la ștreang va scăpa de Dumnezeu, nici moartea nu e o soluție pentru a te ascunde de Dumnezeu. Mii de oameni se sinucid zilnic crezând că scapă, scăparea e împăcarea cu Dumnezeu, nu sinuciderea. Petru a fugit în brațele lui Hristos și a fost iertat.
Nu fugii de Dumnezeu că nu ai unde. El este Stăpân
și aici și dincolo. Împacă-te cu Cel ce e gata să ierte și răzvrătirea, cum
le-a spus evreilor în pustie!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.