Fiecare creștin trebuie să fie "pe deplin uman", spunea Dietrich Bonhoeffer, "aducându-L pe Dumnezeu în toate sferele vieții sale, nu doar în sfera spirituală. A fi o ființă eterică, ce se mulțumește să vorbească despre Dumnezeu, dar refuză într-un fel sau altul să-și murdărească mâinile cu lumea reală în care l-a așezat Dumnezeu presupune o teologie de proastă calitate. Prin Cristos, Dumnezeu ne-a arătat că El vrea să existăm și să-L ascultăm în această lume prin acțiunile noastre". Bonhoeffer a decis "să-și murdărească mâinile" pentru că a înțeles ce înseamnă ascultarea de Domnul întru-un context dificil.
De căteva zile România fierbe. Există un conflict puternic la nivelul societății, iar potențialul escaladării este uriaș. Puterea legislativă și cea judecătorească sunt în război. Pare a fi "pe viață și pe moarte" sau "care pe care". Societatea este fragmentată, manipularea media este la cote maxime, iar bunul simț și-a luat vacanță de sărbători. "Regele și Patria" nu mai putem striga pentru că Regele nu mai e. Spre cinstea noastră, l-am îngropat cu cele mai înalte onoruri, dar asta nu ne dă dreptul să îngropăm și Patria.
În tumultul acesta care nu face bine nimănui, se simte nevoia unei voci limpezi și clare, o voce care să exprime adevărul, dar în dragoste, printr-o "vorbire cu har...dreasă cu sare". Vocea aceasta nu poate fi decât a Bisericii lui Cristos. Iar această așteptare există, după cum nota un tânăr teolog evanghelic zilele trecute:
"Ar fi cazul ca liderii principalelor confesiuni din România, după cum le dă (sau nu) voie religia, să iasă cu niște pastorale în care să atragă fin atenția că distrugerea sistemului judiciar este în contradicție cu etica de fond a Scripturilor iudaice și a Noului Testament...S-ar mai putea adăuga și faptul că păcatele unor oameni vin degrabă la judecată, iar ale altora, mai pe urmă. Capii (da, ăsta e termenul) partidelor politice din coaliție vor pricepe!"
Cu siguranță unii creștini vor spune că noi ne rugăm și că nu e treaba noastră să ne implicăm în problemele sociale. Nu doresc să scriu în sprijinul nici unei opinii, dar vreau să reamintesc că un creștin este cetățean a două împărății, una temporară și una eternă. Când s-a confruntat cu abuzuri din partea autorităților, Apostolul Pavel a spus: "Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman?" și "Cer să fiu judecat de Cezar!" Creștinii sunt sarea pământului și lumina lumii, iar sarea pământului nu trebuie să rămână în solniță și nici lumina nu trebuie pusă sub oboroc.
Cei care nu agreează cu formele de protest pașnic sau cu exprimarea unor opinii clare, ar avea alte opinii dacă ar fi vorba de ei și familiile lor, sunt sigur de asta. Fără îndoială, cei mai mulți dintre creștini protestează când sunt călcați de cineva pe picior în tramvai sau în autobus. Sunt prea puțini cei care se mulțumesc doar să se roage pentru cei care le-au produs neplăceri. Daniel Brânzei afirma pe bună dreptate că: "Un creștin poate protesta când i se ia o chirie prea mare, când i se cere un preț prea mare la piață, când nu i se dă restul la magazin, etc. El este un cetățean ca oricare altul, nu un îngeraș cu aripioare diafane."
De asemenea, avem în Sfânta Scriptură situații concrete când copiii lui Dumnezeu au protestat public împotriva nedreptății. Sugerez doar două exemple biblice de protest public la adresa autorităților. Primul este din Vechiul Testament și se găsește în cartea Estera capitolul patru. Mardoheu, aflând despre planul de exterminare al evreilor, cheamă poporul la post și rugăciune, dar se îmbracă în sac (o formă de durere și protest) și se duce la poarta împăratului și țipă cât îl ține gura, deși era interzis. Și peste tot evreii i-au urmat exemplul. Al doilea caz este din Noul Testament, iar protagonistul este Ioan Botezătorul. Crede cineva că atunci când Ioan l-a blamat pe Irod, i-a spus la ureche sau în șoaptă "Nu îți este ingăduit..."? Cu siguranță i-a spus-o public, altfel doamna Irodiada nu ar fi fost atât de tare deranjata.
Istoria ultimilor 2000 de ani prezintă multe exemple în care copiii lui Dumnezeu s-au ridicat, pașnic, împotriva nedreptății și au luptat plătind cu viața, ca noi astăzi să avem libertatea să ne exprimăm opiniile, cu bun simț și fermitate. Îmi vin în minte doar trei nume, a unor lideri creștini care s-au împotrivit pe față abuzurilor autorităților și care au luptat prin mijloace pașnice, dar publice, pentru corectarea acestora: Roger Williams, William Wilberforce, Martin Luther King jr.
Cred că cel mai bine ar fi să ne folosim de toate mijloacele, ce le avem la dispoziție, pentru a pune presiune pe autorități să nu facă legi în favoarea infractorilor și să fie drepți. E bine să ne rugăm, să scriem scrisori, să vorbim cu oameni aflați în poziții de autoritate, să apelăm la mass media și să protestăm public în mod pașnic. Greșit ar fi doar să ne luptăm între noi sau să tăcem. Dacă Biserica prin reprezentanții ei tace acum, Dumnezeu va aduce izbăvirea prin alte mijloace, dar vocea Bisericii în următorii ani va fi doar un ecou.
Samy Tuțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.