În septembrie anul trecut am publicat, prin rețelele Alianței Familiilor din România, un comentariu pe marginea unui studiu a lui Lisa Littman, profesoară de Sociologie la Universitatea Brown din Statele Unite, emis în august anul trecut. Concluziile lui Littman au fost că familiile netradiționale și internetul sunt cauzele principale pentru care adolescenții se declară transgender.
La scurt timp după publicarea studiului, el a fost interzis ca urmare a opoziției masive lansate împotriva lui de comunitatea transgender. Ideologia oficială transgenderistă propune disforia de gen ca o malformație biologică, pe când concluziile lui Littman sugerează contrariul.
Studiul lui Littman, însă, a fost republicat în martie anul acesta, în forma revizuită, cu aceleași concluzii majore, dar mai nuanțate.
Intitulat “Rapid Onset of Gender Dysphoria in Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports” (“Dezvoltarea rapidă a disforiei de gen la adolescenți și tinerii adulți: un studiu al declarațiilor părinților”)studiul profesoarei Littman e clădit pe răspunsurile date de 250 de părinți la un chestionar despre copii și adolescenți între 11 și 21 de ani care cereau părinților să le permită să-și schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv și cuprinzător și acoperea 90 de întrebări. Concluziile la care Littman a ajuns după procesarea acestui volum imens de date sunt șocante: (1) 62,5% dintre adolescenții care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticați, înainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizați într-un fel sau altul în trecut; (3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au încercat să se mutileze înainte de a solicita schimbarea sexului; și (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emoțional. În plus, majoritatea covârșitoare a adolescenților care declarau neconformitate de gen erau fete. De ce exact, nu se știe.
Dar părinții? 85,9% din părinții ai căror adolescenți se confruntau cu probleme de confuzie sexuală erau suporteri ai căsătoriilor între persoane de același sex și a drepturilor persoanelor transgender. Dintre aceștia, majoritatea covîrșitoare erau femei care trăiau cu alte femei, ori, în tinerețe, s-au identificat ca fiind lesbiene.
Fetele care au fost incluse în studiului lui Littman sufereau și de confuzie de orientare sexuală: 8,5% se identificau ca fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale; și 26,9% fără o orientare sexuală specifică. Dintre băieți, 9,1% se identificau ca fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali; și 25% fără o orientare sexuală specifică.
Littman a dat și peste alte detalii privind acești tineri care nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt făcute public în mod intenționat: 21% dintre părinții chestionați au dezvăluit că înainte ca proprii copii să se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunoștințe apropiate care deja se identificau ca fiind transgender ori și-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre părinți au observat că în preajma periodei cînd copiii s-au identificat ca fiind transgender copii urmăreau online, îndeaproape și cu multă curiozitate, materiale și informații despre transgenderism și persoane care și-au schimbat sexul anatomic.
Concluzia logică a lui Littman a fost ca mediul din familie și asocierea copiilor cu persoane care deja și-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat să îmbrățișeze o identitate sexuală transgender. Acești copii și adolescenți sunt influențați să gandească că singura cale pentru a confrunta problemele psihice cu care se confruntă, eliminarea stresului, și, cel mai important, dobîndirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credință, o convingere, o ideologie, “a belief” în propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netradiționale și se declară transgender e de 70 de ori mai mare ca al copiilor și adolescenților care se identifică ca fiind transgender dar provin din familii tradiționale.
Importanța familiei și a căsătoriei naturale, deci, e din nou evidențiată. Ele sunt singurele formațiuni sociale care pot asigura dezvoltarea armonioasă a copiilor.
NOTĂ: După cum știți, candidez la alegerile europarlamentare din mai 2019. Comentariile pe care le postez periodic sunt desemnate să vă faciliteze cunoașterea candidatului. Candidatura mea este independentă. Nu pot ajunge în Parlamentul European și nici nu pot prezenta aceste perspective, cu care milioane de europeni agreează, fără ajutorul vostru. Vă invit, deci, să accesați siteul meu să aflați mai multe detalii despre candidatura mea, ce mă califică să vă reprezint, ce mă motivează să vă reprezint, și, mai ales ce puteți face fiecare dintre voi, să vă asigurați că ajung în Parlamentul European. Siteul meu electoral poate fi vizitat la www.costea-parlamentuleuropean.ro.
Vă mulțumesc!
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.