Am aflat recent despre un plan bizar al guvernării PSD. Ziarul pakistanez Times of Islamabad a publicat în ziua de 17 aprilie un articol în care se vorbește despre un plan, propus de amabasadorul român Niculaie Goia, de a aduce 500.000 de lucrători pakistanezi în România până la sfârșitul anului 2020.
Conform știrii ambasadorul român i-a transmis omologului său Zulfikar Bukhari, asistent special al prim-ministrului pakistanez pe probleme legate de resurse umane și situația cetățenilor din străinătate, că guvernul PSD dorește să aducă în final un număr de aproximativ un milion de lucrători din „diverse țări” și că piața muncii din România oferă numeroase locuri de muncă pentru pakistanezi, în diverse sectoare cum ar fi tehnologia informațiilor și dezvoltare de software, construcții, medicină, inginerie și altele.
Câteva paragrafe mai jos aflăm că ambasadorul român a făcut și o ofertă concretă, dar nu de a prelua programatori software, medici sau ingineri, ci de a aduce 40.000 de șoferi.
A doua zi, pe 18 aprilie, portalul Știri pe Surse a publicat un anunț din partea MAE, în care sunt dezmințite informațiile difuzate de ziarul pakistanez în ziua precedentă. Este negată stabilirea unui plan comun de a aduce în România zeci sau sute de mii de lucrători pakistanezi și se face trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 34/2019, în care contingentul alocat pentru lucrătorii extra-comunitari pentru anul 2019 la nivel național este de 20.000.
Întreaga afacere arată că PSD încearcă o manevră de control al avariei de imagine cauzată de știrea din presa pakistaneză. Nu există nicio certitudine că PSD nu va da curs pe viitor planului prezentat de ambasadorul român, dar pe moment este un subiect nedorit în preajma alegerilor europarlamentare, deoarece ar fi contraproductiv și prea vădit ipocrit să justifici un plan de import masiv de populație atunci când sloganul pentru consum intern este „Patrioți în Europa. România merită mai mult!”.
Acest plan trebuie împiedicat să devină realitate, în forma actuală, în primul rând deoarece este detestabil din punct de vedere moral.
Pakistan este una dintre țările în care o minoritate, cea creștină, este crunt persecutată. Creștinii din această țară sunt frecvent uciși, hăituiți, sau discriminați. Atacurile numeroase la care au fost supuși în anii recenți includ:
- În 2009 aproape 40 de case și o biserică au fost arse de o mulțime musulmană în orașul Gojra din Punjab, cu opt persoane arse de vii.
- În 2013 un dublu atac sinucigaș la o biserică din Peshawar s-a soldat cu 80 de morți.
- În martie 2015 două bombe care au explodat în două biserici din Lahore au ucis 14 persoane și au rănit peste 70.
- În martie 2016 un atac sinucigaș țintindu-i pe creștinii care sărbătoreau Paștele în aer liber în orașul Lahore a cauzat 70 de morți și peste 340 de răniți.
- În decembrie 2017 un atac asupra unei biserici din Quetta a cauzat moartea a nouă persoane și rănirea altor 57.
- În februarie 2019 un grup larg de musulmani a atacat 200 de familii creștine din Karachi, după ce patru femei fuseseră acuzate în mod fals de desecrarea Coranului.
Cel mai mai mediatizat caz din istoria recentă este cel al Asiei Bibi, o femeie creștină din Punjab, mamă a patru copii, care în anul 2010 a fost condamnată la moarte prin spânzurătoare pentru delictul de blasfemie. În urma presiunilor internaționale, după nouă ani petrecuți în închisoare, curtea supremă din Pakistan a achitat-o.
Minoritatea creștină din Pakistan reprezintă numai 1,6% din populație, dar este ținta unor persecuții atât de extinse și severe încât organizația Uși Deschise (Open Doors), care realizează anual un studiu-clasament al celor mai opresive țări din lume față de creștini, a plasat Pakistan pe locul 5 (la categoria „persecuție extremă”) în clasamentul global pe anul trecut.
„Se estimează că aproximativ 700 de fete și femei sunt răpite în fiecare an. Ele sunt de multe ori violate și apoi forțate să se căsătorească cu bărbați musulmani din comunitate. De obicei, aceasta are ca rezultat conversii forțate. Rugați-vă pentru protecția fetelor și a femeilor creștine din Pakistan.”, se spune în raport. Metodologia de colectare și prelucrare a datelor care stau la baza raportului este detaliată aici.
Uși Deschise a fost fondată în 1955 de către Andrew van der Bijl, un olandez mai bine cunoscut sub numele de fratele Andrei, atunci când el a decis să transporte, în mod ilegal, biblii pentru creștinii discriminați din Polonia comunistă. În 1957 el a primit cadou un Volkswagen Broscuță, cu care a continuat să aducă biblii în multe alte țări controlate de sovietici. În iunie 1981 Uși Deschise a livrat într-o singură noapte un milion de biblii de contrabandă în limba chineză, pe o plajă din apropierea orașului Shantou, în sudul Chinei. Zece mii de chinezi care așteptau pe țărm au preluat cărțile și le-au distribuit mai departe, în întreaga Chină. Revista Time a descris această operațiune drept „o misiune remarcabilă… cea mai vastă întreprindere de acest gen din istoria Chinei.”
Realitatea binecunoscută și datele din acest raport sugerează o singură cale de acțiune cu adevărat responsabilă și etică pentru guvernanții români, în ce privește intenția de a aduce forță de muncă din Pakistan: alăturați-vă efortului european de combatere a intoleranței și discriminării instituționalizate, urmați pilda creștină de întrajutorare a aproapelui năpăstuit și negociați aducerea în România a unui număr de lucrători creștini din Pakistan.
Sunt numeroși pakistanezi care suferă în țara lor natală datorită hărțuielii și marginalizării la care sunt supuși, numai pentru că au ales calea lui Hristos. Vrednicia și talentul lor pot fi valorificate în țara noastră. Ar fi nu numai o măsură temporară mai cumpătată de ameliorare a crizei forței de muncă din România, ci și un gest nobil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.