Recent am dat peste marturiile unor parinti ale caror copii se considera transgender. Redam versiuna romana a marturiilor, traducerea fiind facuta de Parintele Emil Ember (AFR Baia Mare)
Introducere
Parinti ca noi trebuie sa-si pastreze anonimatul pentru a respecta intimitatea copiilor nostri, dar si pentru ca pot aparea repercursiuni legale impotriva noastra, daca numele noastre sunt publicate. Parintii care nu sprijina identitatea de gen a copiilor lor risca sa fie reclamati la Serviciile de Asistenta Sociala si sa piarda custodia copiilor lor.
Cand un copil spune ca este trans-gender, in zilele noastre, parintii trebuie sa accepte si sa sarbatoreasca pentru aceasta veste. Insa multi parinti nu sarbatoresc, ci sufera in tacere. Ei stiu ca ai lor copii nu s-au nascut cu sexul biologic gresit si ca hormonii si interventiile chirurgicale nu sunt raspunsul pentru disconfortul si confuzia lor.
Povestile lor de viata sunt sfasietoare. Iata-le, cu cuvintele lor:
Prima marturie
Am fost socata cand fiica mea de 13 ani mi-a spus ca este de fapt fiul meu transgender. Ea nu avea nicio preocupare masculina si ura toate sporturile. Dar fiind o adolescenta inteligenta si excentrica cu spectru autist, ea a avut probleme serioase in acomodarea cu alte fete. De unde i-a venit ideea ca este transgender? De la o prezentare de la scoala – la o scoala unde 5% din elevi se auto-intitulau transgender sau fara apartenenta la vreun sex, si unde numerosi elevi deja faceau tratamente cu hormoni, iar una a facut o masectomie la 16 ani. in lumea fiicei mele – in viata reala si online – identitatea transgender este ceva obisnuit, iar tratamentul cu hormoni si operatiile nu sunt mare lucru.
Am dus-o la un specialist in domeniul genului pentru a cauta raspunsuri specializate. in schimb, acesta i-a acceptat noua identitate si mi-a spus ca de acum trebuie sa ma adresez fiicei mele cu pronumele masculin si sa-i cumpar lenjerie care sa-i mascheze sanii. Specialistul nu mi-a recomandat nicio terapie si nu a luat in considerare factorii sociali care au influentat gandirea fiicei mele. Am fost sfatuita sa-i dau tratament impotriva pubertatii. Am fost abuziv convinsa ca aceste medicamente au fost bine studiate si ca erau modul sigur pentru ea ca sa-si cunoasca genul.
Mi s-a spus ca daca nu ma pliez acestei transformari, ea va fi expusa unui risc mai mare de sinucidere. Nu aveam unde sa ma duc pentru a obtine ajutorul potrivit. Psihologii sunt pregatiti in mod activ si sunt presati social sa nu puna sub semnul intrebarii aceste noi identitati in crestere. in statul Washington si in alte state cu legi care interzic asa-numita terapie de convertire, a pune sub semnul intrebarii credinta unui copil ca este de sex opus este impotriva legii. Traiesc acest cosmar de patru ani. si in ciuda tuturor eforturilor mele, fiica mea planuieste sa-si faca operatia de schimbare de sex cand va implini 18 ani, peste cateva luni.
Parintii ca mine trebuie sa-si pastreze anonimatul pentru a respecta intimitatea copiilor nostri, dar si pentru ca pot aparea repercursiuni legale impotriva noastra, daca numele noastre sunt publicate. Parintii care nu sprijina identitatea de gen a copiilor lor risca sa fie reclamati la Serviciile de Asistenta Sociala si sa piarda custodia copiilor lor. in New Jersey, Departamentul Educatiei in mod oficial incurajeaza scolile sa raporteze asemenea parinti.
Si in acest timp, media romanteaza si celebreaza copii transgender, ignorand povestea mea sau a altora care traiesc aceeasi tragedie. Am scris la mai bine de 100 de jurnalisti, implorandu-i sa publice despre ceea ce li se intampla copiilor. Le-am scris reprezentantilor locali si senatorilor, dar am fost ignorata de echipa lor. Postarile mele online despre povestea fiicei mele au fost sterse si eu am fost interzisa definitiv pe un forum online. Ca o adepta de o viata a Partidului Democrat, sunt furioasa din cauza acestuia si consider o ironie a sortii ca publicatiile de stiri ale conservatorilor au prezentat povestea mea fara adaugiri sau a o cenzura.
Noi, parintii, sunt ignorati si calomniati in timp ce copiii nostri sufera in numele incluziunii si acceptarii / tolerantei. Sper ca macar cativa democrati deschisi la minte sa se trezeasca si sa-si recunoasca vina / complicitatea de a rani copiii vulnerabili. Sper ca ei sa-si puna aceasta intrebare: De ce medicii ii indoapa cu medicamente pe copii in numele unei identitati de gen nedovedite si maleabile? si de ce legiuitorii canonizeaza „identitatea de gen” in legile federale si statale?
A doua marturie
Fiica mea, la 14 ani, in mod spontan, s-a decis ca ea este de fapt barbat. Dupa ce a suferit mai multe evenimente traumatice si dupa ce a petrecut mult timp pe internet, ea m-a anuntat ca este „transgender”. Personalitatea ei s-a schimbat aproape peste noapte, de la o fata draguta si iubitoare a devenit un „mascul pansexual” plin de ura si cu o gura „bogata”. La inceput, am crezut ca trece printr-o faza efemera. Dar cu cat incercam sa ma inteleg cu ea, cu atat devenea mai intaratata. in aceasta perioada aproximativ, a fost diagnosticata cu ADHD, depresie si anxietate. Iar expertii in sanatate mintala au parut mai preocupati ca sa o ajute sa-si proceseze noua identitate ca barbat si sa ma convinga pe mine sa accept ca fiica mea este de fapt fiul meu.
La 16 ani, fiica mea a fugit de acasa si a raportat la Departamentul de Protectie a Copilului ca ea nu se simtea in siguranta sa traiasca cu mine pentru ca eu am refuzat sa ma adresez ei cu pronume masculine sau cu noul ei nume masculin. Desi Departamentul a investigat cazul si a descoperit ca era bine ingrijita, m-a fortat sa ma intalnesc cu o persoana transgender pentru „a fi educata” in legatura cu aceste probleme. Curand dupa aceea, fara stiinta mea, un endocrinolog pediatru a invatat-o pe fiica mea – minora – sa-si injecteze testosteron. Fiica mea apoi a fugit in Oregon unde legea statului ii permite – la varsta de 17 ani, fara stiinta sau consimtamantul parintelui – sa-si schimbe numele si genul legal la tribunal si sa-si faca masectomie si o histerectomie totala.
Fiica mea odata frumoasa are acum 19 ani si este un barbos fara adapost, in saracie lucie, sterilizat si fara acces la servicii de sanatate mintala, bolnav psihic si planuind o interventie chirugicala prin care i se va taia o parte din brat pentru a i se construi un penis fals.
Cat de rau ma doare inima si cat de furioasa sunt, ca mama, nu se poate descrie. De ce legea statului Oregon permite copiilor sa ia decizii medicale care sa le altereze viata? Ca societate, noi suntem total impotriva „circumciziei feminine”. De ce doctorii, care jura sa nu faca rau, au permisiunea sa sterilizeze si sa mutileze copiii deziluzionati sau bolnavi psihic?
A treia marturie
In august 2017, fiica noastra eleva in clasa a saptea a venit acasa dintr-o tabara crezand ca este baiat. Ea avea un vocabular nou si o dorinta puternica sa-si schimbe numele si pronumele la adresa ei. Nu am prevazut ca ar fi trebuit sa intrebam organizatorii taberei daca ea va fi intr-o cabina cu alte fete care erau in tranzitia sociala de schimbare de gen.
Noi banuim ca fiica noastra a presupus ca de vreme ce eu si sotia mea suntem lesbiene si liberale privind politica, noi ii vom sustine aceasta noua identitate. Noi suntem lesbiene, dar nu avem niciun dubiu privind sexul nostru biologic. Ea a incercat sa ne convinga cu o explicatie ca la carte ca ea s-a simtit dintotdeauna baiat. Dar nu am vazut si nici nu am auzit de la ea vreo dovada a acestei „simtiri”. Am ascultat-o, i-am dat spatiu pentru a isi impartasi sentimentele, si am incercat din rasputeri sa nu ii transmitem ca eram oripilate de aceasta revelatie.
In timp ce ne straduiam sa gasim informatii care sa ne ajute sa intelegem, am gasit dovezi ale unei infectari sociale in tot internetul. YouTube, Instagram, Twitter, si Reddit pun la dispozitie un ghid si o carte de buzunar privind trecerea, completata cu vedete transgender ca Jazz Jennings si Riley J. Dennis, multi cu mii de fani.
Nu am scapat nici pe departe de pericol. Unii parinti care se confrunta cu aceasta problema considera ca suntem norocoase pentru ca ea este inca mica si asta ne da mai mult timp pentru a putea remedia disconfortul ei. Poate vom reusi, dar acum ne confrunta cu aceasta furtuna in crestere a infectarii sociale fara niciun ajutor de la media de baza sau de la neglijenta Agentie pentru mancare si medicamente, ca sa nu mai amintim nici de capitularea patetica a doctorilor si profesionistilor in sanatate mintala.
Fiica mea a trait o copilarie fericita angajandu-se in ceea ce am numi activitati tipice de fetite, fara incurajari de stereotipuri de gen din partea noastra. Totul s-a schimbat dupa ce a plecat la colegiu. Mediul noului ei oras si universitatea celebrau identitatile transgender. Ea a inceput sa ne vorbeasca la telefon ca neavand gen, ceea ce eu am inteles naiv ca fiind asemanator cu a fi bisexual. Anxietatea si depresia au invaluit-o. Ea a renuntat la studii si s-a intors in orasul natal, unde s-a internat la psihiatrie. Aparenta ei, intotdeauna feminina, s-a schimbat dramatic. Capul ras, haine de baieti si evidenta nefericire erau noul ei camuflaj fata de lume. Ea a trecut de la a nu avea gen la a pretinde ca este de fapt un baiat. Ea a repetat ca un papagal un sfat din mediul online: „intotdeauna am stiut ca ceva nu este bine, dar nu aveam cuvinte pentru a o exprima pana cand am inceput sa ma uit la materialele video de pe TumbIr si Youtube. Cand eram mica, imi era teama sa-ti spun ca nu ma simteam bine”.
Aceasta poveste nu se potrivea cu nimic din trecutul ei – dar eram in continuare naiva. Caci psihiatrul ei nu a considerat-o transgender. Am presupus ca ea nu va fi capabila sa obtina recomandarea pentru testosteron pe care era hotarata sa il ia.
Doar intr-o vizita, si doar cu putina analiza de sange, Planned Parenthood capaciteaza tinerii, femei si barbati, sa-si urmareasca „autenticul” sine in trecereacu tratament hormonal de la un sex la altul.
Am gresit. Doar intr-o vizita, si doar cu putina analiza de sange, Planned Parenthood capaciteaza tinerii, femei si barbati, sa-si urmareasca „autenticul” sine in trecereacu tratament hormonal de la un sex la altul. Tot ceea ce trebuie pentru acest demers sunt cativa bani si o semnatura pe un formular privind luarea la cunostinta si intelegerea riscurilor.
Acesta este traseul pe care fiica mea la parcurs la frageda varsta de 20 de ani, ignorandu-si si psihiatrul.
Sotul meu a scris celor de la Planned Parenthood explicandu-le istoricul sanatatii mintale a fiicei noastre, oferind si numele psihiatrului si numarul lui de telefon. insa avocatul Planned Parenthood a raspuns scurt ca ei presupun ca orice persoana peste 18 ani este capabila sa-si dea consimtamantul dupa ce a fost informata
Nu conteaza ce crede altii despre celelalte servicii ale Planned Parenthood, faptul ca ei se ofera instant sa prescrie hormoni puternici cu multe efecte necunoscute si de durata – mai ales unor oameni cu probleme mintale – ar trebui sa ne socheze in constiinta. Oamenii trebuie sa stie ca aceasta este noua afacere marca Planned Parenthood.
La varsta de 17 ani, dupa imersiunea pe TumbIr si dupa ce doua dintre cele mai vechi si apropiate prietene din liceu declarate transgender, fiica noastra ne-a spus ca ea este „de fapt un baiat”. Terapeutul ei a diagnosticat-o cu autism. Terapeutul a fost de asemenea clar ca noi „vom pierde controlul asupra medicalizarii”, dupa ce fiica noatra va implini 18 ani.
Ca angajat federal, nu am putut gasi asigurare de sanatate care sa nu acopere tratamentul cu hormoni pentru auto-declarata disforie de gen.
Fiica mea are acum 20 de ani si a facut tratament cu testosteron timp de un an si si-a facut o programare pentru un consult in vederea unei duble masectomii – si asta desi ea nu-si poate cumpara legal o bautura alcoolica. Nu pot obtine niciun raspuns de la doctori la intrebarile si ingrijorarile mele despre riscurile pe care aceste „tratamente” le au. Nu am primit niciun raspuns de la specialistii in sanatate mintala privind ce recomanda acest tratament... sau despre ce o diferentiaza pe fiica mea de acele tinere care nu mai sunt transgender si s-au schimbat la loc, uneori dupa ce au fost mai multi ani sub tratament hormonal. Obligata sa-i privesc pe acesti adulti care imi capaciteaza fiica sa faca asta fara nicio acoperire medicala, stiintifica este un scenariu pe care nu mi-am inchipuit ca vreun parinte il va trai, cel putin nu in Statele Unite. Dar aceasta este noua noastra realitate – o realitate pe care media nationala nu o abordeaza.
Material furnizat de către Alianța Familiilor din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.