Hitler, pe
lângă evrei, a băgat în lagărele de concentrare și cerșetorii și “homeleșii” de
pe străzile Germaniei, pentru că voia o rasă pură, fără săraci, fără oameni neajutorați.
Cu câteva secole înainte, Jean Calvin a citit Matei 25 și a înțeles că oamenii
vor fi aspru judecați pentru fiecare pâine pe care ar fi putit să o dea și nu
au dat-o, pentru fiecare haină pe care nu au dat-o unui om al străzi, pentru
fiecare adăpost pe care ar fi putut să-l facă
și nu l-au făcut. Așadar, cu puterea pe care o avea în Geneva, a făcut să nu
mai existe săraci, cerșetori și oameni fără adăpost.
Când John Knox a vizitat Geneva a fost așa de
impresionat de felul în care Biserica se ocupa de săraci și unii de alții în
general încât a zis: “Aici este cea mai desăvârșită școală a lui Hristos care a
existat vreodată pe pământ, începând din zilele apostolilor!”
Dragilor, Hristos ne dă o pildă în care bogatul a
ajuns în iad nu pentru că era curvar, nu pentru că era hoț sau pentru că era
destrăbălat în fel și chip, ci, am spune noi, “pentru simplul fapt” că l-a
ignorat pe săracul Lazăr de la poarta lui. El era îmbrăcat în cele mai scumpe
haine și mânca pe săturate, iar Lazăr era aproape gol și nu avea nici
firimiturile de la masa bogatului, pe care și le dorea.
Discrepanța aceasta dintre luxul nostru și lipsa, firimiturile altora ne va judeca într-o zi, dacă nu ne aplecăm spre săraci.
Dacă nu împărțim și cu alții belșugul nostru vom avea aceeași soartă. Nu
bogăția e păcat, ci ce faci cu ea poate fi spre condamnare sau spre răsplătire.
Bogatul nu ar fi fost judecat dacă ar fi dat un rând de haine din cinci, o
chiflă din cinci, o pulpă din cinci, dacă ar fi făcut ca săracul de care el era
responsabil să nu ducă lipsă (fiecare e responsabil de cel puțin un om
neajutorat).
Și sunt convins că și tu ești unul dintre bogații
lumii dacă ai ce mânca și ți-a mai și rămas, ești chiar bogat dacă ai două
rânduri de haine, ești bogat dacă nu ai doar banii de pâine, ci în plus.
Așadar, să recitim Matei 25 și aș vrea să rămână
limpede în cugetele noastre faptul că vom fi judecați de bolnavii pe care nu
i-am vizitat și am fi putut, de săracii pe care nu i-am hrănit și am avut
ocazia, de oamenii străzii pe care nu i-am îmbrăcat deși i-am întâlnit zilnic
pe aceiași, de orfanii și văduvele pe care le știm și care se chinuie să
supraviețuiască, timp în care noi trăim fără griji, fără grija lor.
Doamne dă-ne dărnicie!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.