Îmi aduc aminte că odată, pe când mă întorceam de la Facultatea de Teologie și meditam la cele sfinte, am întrerupt o tânără care înjura o doamnă pentru că aceasta o călcase pe picior. I-am spus cu mult respect să nu o mai jignească pentru că ar fi putut fi mama ei. Această tânără și-a sunat soțul care a venit după mine și mi-a expediat vreo doi pumni. M-au durut nu pumnii cât amărăciunea binelui răsplătit cu rău.
Te doare când faci bine și ieși șifonat, te doare când te ridici împotriva răului și te trezești cu tot iadul peste tine, te doare când ca Ieremia și Mica strigi împotriva păcatului și ești băgat la carceră și hrănit cu “pâinea întristării”. Te doare când pierzi cel mai bun prieten, când pierzi relația cu mama și tata, sora și fratele pentru că L-ai ales pe Hristos, iar ei te văd un încuiat, un sectant, da, ucenicii lui Hristos au fost mereu o minoritate, niște sectanți, dar ei au devenit sfinții din calendare după ce au gustat lacrimi și și-au șters adesea rănile de sânge.
Te doare când nu te pleci înaintea statuii unui om și ajungi legat cu propriile izmene în fața unui cuptor încins, te doare când nu accepți să nu te mai închini și să-l ascunzi pe Dumnezeu măcar 30 de zile, cum trebuia să o facă Daniel, dar tu continui să te rogi și să cânți și ajungi în groapa cu lei.
Te doare când ca cele 11 semninții te ridic împotriva fraților beniamiți pentru a nimici păcatul imoralițății sexuale, pentru a pedepsi niște violatori criminali cu mult mai stricați ca celebrii de la Vaslui și când colo îți iei bătaie de la ei și pierzi vreo 50.000 de oameni. Adică te bat cei puțini și răi de-ți curg lacrimile ca la crocodil, însă eșecul te face cu adevărat un luptător. Te ridici și lupți cum se luptă, fără rezerve și chiar cu prețul vieții.
Fără lacrimi amare, fără strâns din dinți, fără post, fără rugăciune nu există biruință. Pentru că Pavel, căruia i-a curs cu adevărat sânge în propovăduirea Evangheliei, ne zice: “Voi nu ați luptat încă până la sânge în lupta cu păcatul!”
Dacă nu au curs măcar lacrimi și transpirație în lupta cu păcatul să nu te vaiți că ai pierdut. Luptătorii sunt făcuți din sânge, lacrimi și multă muncă. Cei ce fug de suferință și luptă nu sunt vrednici de Hristos.
Scriptura spune că cei ce trăiesc cu evlavie în Hristos vor fi prigoniți. Așadar, pregătește-te, nu te așteaptă provocări ușoare, ci trădare, dispreț, minciuni, poate chiar pumni, însă bucură-te că ai harul să suferi pentru Hristos!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.