Cea mai mare asociaţie a călugăriţelor catolice din Statele Unite, care înglobează aproximativ 80% din numărul total al măicuţelor catolice din SUA, a dat o declaraţie oficială în care le cere tuturor membrilor să raporteze orice fel de abuz sexual suferit, iar autorităţilor Bisericii, să pună capăt acestei „culturi a tăcerii”.
Declaraţia a venit ca reacţie la un articol publicat de Associated Press despre experienţele mai multor măicuţe care au fost abuzate sexual de către preoţi sau cardinali din Europa până în Africa, America de Sud și Asia, „demonstrând astfel că problema este globală și generalizată, în special din cauza statutului de clasă inferioară pe care îl au măicuţele în tradiţia Bisericii Catolice, conduse de bărbaţi”.
După zeci de ani în care au suferit în tăcere, măicuţele încep să își facă publice traumele în parte datorită mișcării #MeToo, care le-a arătat că astfel de probleme există în orice arie a vieţii unde există un dezechilibru de putere între sexe, în parte datorită scandalului abuzurilor sexuale din Chile, care a început să ţină prima pagină a presei după ani de zile de tăcere, în care bărbaţii din ierarhia Bisericii Catolice au practicat filosofia „o mână spală pe alta”.
Doar săptămâna aceasta șase măicuţe ale unei mici congregaţii din Chile și-au spus poveștile de abuz la televiziunea publică, subliniind faptul că, de fiecare dată când s-au confesat superiorilor, aceștia nu au luat niciun fel de măsuri ca să le ajute. Din acest motiv, încă foarte multe alte victime își păstrează tăcerea, de teamă că nu vor fi crezute nici acum, ceea ce face ca amploarea abuzului sexual în rândul călugăriţelor catolice să fie imposibil de determinat.
Vaticanul, care abia face faţă controverselor generate de cazurile în care victimele sunt copii, a refuzat să comenteze pe subiect. Un oficial care a preferat să rămână anonim a explicat pentru AP că este treaba bisericilor locale să sancţioneze preoţii care le-au abuzat sexual pe măicuţe, dar că este conștient că în cele mai multe cazuri vinovaţii rămân nepedepsiţi în tribunalele civile sau canonice.
Fetele care abia intră în această viaţă sunt cele mai vulnerabile fiindcă au nevoie de o recomandare de la preotul local pentru a fi primite în anumite congregaţii religioase. Iar câteodată plata este de natură sexuală. Iar dacă cumva rămâne gravidă, este tot la mâna preotului, care, spre deosebire de ea, primește un salariu. „Face avort. Și de mai multe ori, dacă trebuie”, spune Karlijn Demasure, unul dintre experţii de top ai Bisericii pe problema abuzului sexual.
Până și preoţii care încearcă să ajute pot fi sancţionaţi. În 2013, reverendul Anthony Musaala, din Kampala, Uganda, a lansat o scrisoare deschisă către membrii Bisericii Catolice din Africa despre „numeroasele cazuri de activităţi sexuale ale preoţilor”, inclusiv cu măicuţe, spunând că „este un secret deschis că mulţi preoţi și episcopi catolici, în Uganda și în alte părţi, nu își mai respectă jurămintele de castitate”. În final, Musaala a fost sancţionat pentru scrisoarea sa. Arhiepiscopul Conferinţei Episcopale din Uganda a explicat pentru AP că acuzaţiile deopotrivă neverificate și verificate la adresa unor preoţi trebuie tratate individual și nu folosite pentru a mânji numele întregii Biserici. Se pare că în Africa există rapoarte bine documentate ale abuzurilor din anii 1990, când măicuţele erau partenerii sexuali preferaţi de preoţi și de episcopi din cauza epidemiei de HIV care se instalase pe continent.
În aceste condiţii, Conferinţa Femeilor Religioase din SUA, care are aproximativ 1.300 de membre din 300 de ordine catolice, vrea să le mulţumească măicuţelor din Chile și din alte părţi pentru curajul de a mărturisi, „fiindcă acesta este singurul mod în care se va opri abuzul sexual din partea celor care se află în poziţii de încredere în Biserică”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.