Mi s-a cerut să
vorbesc într-o biserică despre perioada de 14 ani în care am fost închis de
către comuniști în România. Le-am spus povestea unui doctor din timpurile
începutului creștinismului care a fost întemnițat pe nedrept de către împărat.
După câțiva ani, familiei i s-a permis să-l viziteze, și la început au fost
înspăimântați. Era îmbrăcat în niște zdrențe, mâncarea lui o reprezenta o felie
de pâine și o ceașcă de apă pe zi. Apoi, soția lui l-a privit mai cu atenție.
"Cum de arăți atât de bine?" a întrebat ea. "Ai aerul cuiva care
tocmai s-a întors de la o nuntă." Doctorul i-a replicat zâmbind că a găsit
un leac pentru toate necazurile, "un ceai bun împotriva oricărei suferințe
sau întristare. El conține șapte plante, și le voi enumera pentru tine.
"Prima este
mulțumirea: fii recunoscător pentru ceea ce ai. Desigur tremur de frig în
aceste zdrențe ronțăind ca mincare o coaja de pîine uscata, dar aș fi fost mult
mai rău dacă împăratul m-ar fi aruncat dezbrăcat într-o temniță fără nimic de
mâncare.
"A doua plantă
este simțul realității. Indiferent dacă m-aș bucura sau m-aș îngrijora, m-aș
afla tot în închisoare, și atunci, de ce aș suferi?
"A treia este
amintirea păcatelor trecute: numără-le, și presupunând că fiecare păcat merită
o zi în închisoare, socotește câte vieți ar trebui să-ți petreci în spatele
gratiilor—așa ai scăpat mult mai ieftin.
"A patra este
gândul la durerile pe care Hristos le-a purtat bucuros pentru noi. Dacă
singurul om care a putut vreodată să-și aleagă destinul pe pământ a ales durerea,
înseamnă că a văzut în ea o mare valoare. Astfel, observăm că, purtată cu
seninătate și bucurie, suferința ne mântuiește.
"A cincea plantă
este faptul că suferința ne-a fost dată de Dumnezeu ca din partea unui tată, nu
să ne facă rău, ci ca să ne curețe și să ne purifice. Suferințele prin care
trecem sunt menite să ne purifice, să ne pregătească pentru cer.
"A șasea este faptul că nici o suferință
nu poate dăuna unei vieți creștine. Dacă plăcerile cărnii reprezintă totul,
durerea și închisoarea aduc sfârșitul scopului pe care un om îl are în viață;
dar dacă esența vieții este adevărul, nici o celulă de închisoare nu-l poate
schimba. Închisoarea nu mă poate împiedica să iubesc; gratiile nu pot elimina
credința. Dacă idealurile îmi guvernează viața, pot fi liniștit oriunde.
"Ultima plantă
din rețetă este speranța. Roata vieții l-a adus pe doctoral împăratului în
închisoare, dar continuă să se învârtească. Poate mă va duce înapoi la palat,
sau poate chiar să ajung pe tron."
M-am oprit pentru un
moment. Biserica aglomerată asculta nemișcată. "Am băut de atunci butoaie
din acest ceai," am spus, "și pot să vi-l recomand tuturor. S-a
dovedit a fi bun”.
Într-un moment foarte
greu, pe când era înconjurat de mulți dușmani, Neemia ne spune cum este
Dumnezeu: Mare, Puternic și Înfricoșător. Aceste cuvinte impresionante sunt
greu de înțeles. Cum este Dumnezeu? Un om care era orb din naștere a cerut
cuiva să-i dea un pahar cu lapte și a întrebat, "Cum arată laptele?"
Celălalt om i-a răspuns, "Laptele este un lichid alb". Orbul a
întrebat, "Dar ce înțelegi prin alb?". Celălalt a răspuns,
"Albul este culoarea lebedei". Orbul a întrebat, "Ce este
lebăda?" Celălalt a răspuns, "Lebăda este o pasăre cu gâtul
curb,îndoit". Orbul a întrebat din nou, "Ce înseamnă curb?"
Celălalt om a spus, "Îmi voi îndoi brațul din cot, tu mă vei atinge și
atunci vei ști ce înseamnă îndoit". Orbul a atins brațul îndoit al
celuilalt om și a exclamat, "Acum știu cum arată laptele!" Chiar și
în Biblie, nu putem folosi decât cuvinte pentru a-L descrie pe Dumnezeu.
Acestea ți-ar putea părea ridicole, așa cum pare ridicol pentru un orb să știe
cum arată laptele după un braț îndoit. Dar noi suntem cu toții foarte limitați
și orbi la atotcuprinzătorul, atotștiutorul, atotputernicul Dumnezeu. Un om a
venit la un creștin și s-a plans de o mare supărare de-a lui. Creștinul i-a
recitat crezul: "Cred întrunul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul
Cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute ". Cel
îndurerat i-a răspuns, "Este deajuns. Acum sunt împăcat.”
Neemia continuă să-L
descrie pe Dumnezeu: “Dumnezeu Își ține promisiunile și
este milostiv!” În încercările prin care trecem să ne rugăm ca Neemia, având
încredere în promisiunile lui Dumnezeu și în mila Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.