Ierusalim – dreptate și oportunism
Am salutat mutarea ambasadei americane la Ierusalim (vezi A. Marga, Ierusalimul – test de integritate), având în vedere multe date, inclusiv dintr-o experiență profesională în capitala Israelului. Fapt este că, de la Abraham Lincoln la Donald Trump, Statele Unite au promovat normalizarea situației evreilor conform echității istorice. Iar declarația prim-ministrului Benjamin Netanyahu, că are ușile deschise în vederea negocierilor pentru o pace cuprinzătoare, deschide perspective noi acesteia.
Din toate rațiunile, așadar, decizia actualei guvernări din România de a muta de asemenea ambasada la Ierusalim este temeinică și salutară. Țara noastră nu este prima care face pasul, iar amânarea nu ar aduce nimic.
Politica practică este, cum se știe, altceva decât aplicarea cunoștințelor istorice și teoretice. Dar în mod normal, nu este ceva rupt de acestea, de clarviziune și inițiative responsabile, iar dacă este rupt, cum se observă din nou astăzi, atunci costă. Nu vedem oare în însăși experiența acestor ani a României unde duce divorțul politicii externe de cunoștințe și de inițiative în materie?
Chestiunea Ierusalimului are cel puțin patru aspecte – juridic, istoric, religios, militar – aflate, fiecare, în prim plan. Dar sub nici unul, cei care fac acum driblinguri păguboase în jurul legitimei decizii luate de Casa Albă și urmată de multe țări, între care și România, nu au dreptate.
Un „sfătuitor“ spune că mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim ar încălca dreptul internațional. În fapt, nu există vreo reglementare de drept internațional, la propriu, care să împiedice mutarea unei ambasade în capitala unui stat suveran. Este însă încălcare a dreptului internațional să cauți să împiedici un stat suveran să-și stabilească capitala unde hotărăște!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.