„Cu ce te afectează pe tine că homosexualii s-ar putea căsători?” Răspunsul dat la o întrebare adresată celor care susțin căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie. Vezi și alte apărări simple la acuzele progresiștilor

„Cu ce te afectează pe tine că homosexualii s-ar putea căsători? Vei putea și tu să te căsătorești și să faci copii în continuare.” De câte ori nu am auzit – și mai ales citit, pe Facebook – acest argument de la susținătorii așa-zisei „căsătorii” între persoane de același sex? Iată și răspunsul unei bucureștene, dat tot pe Facebook, la o întrebare care avea, în contextul conversației, același sens: „Cine vă oprește să faceți ce doriți?”

"Nu ne oprește nimeni (cel puțin deocamdată) să ne căsătorim și să facem câți copii vrem; însă noi priveam căsătoria ca pe ceva special, care ne motivează și ne premiază iar voi ne-o goliți de semnificație și ne amenințați viitorul ca societate (de vreme ce familia e celula socială); faptul că ne putem căsători nu înseamnă că nu este amenințată instituția căsătoriei.

Copii? Da, facem câți vrem, dar pentru noi e descurajant și îngrijorător că va trebui să ne creștem copiii obligați să-și testeze gustul pentru iubirea de același sex și să fie educați într-o manieră pervertită față de etaloanele noastre morale.

Biserica? Da, nu îi închide nimeni ușa, însă semnele sunt că ușile vor rămâne deschise câtă vreme va predica altceva decât obișnuia până acum; când va fi forțată să oficieze nunți între inși de același sex, cine își va mai dori dintre noi să facă parte din acea biserică?"

Răspuns la acuza care spune că a rezerva căsătoria doar pentru bărbat-femeie demonstrează ura creștinilor:

"Legat de ură: în momentul în care discursul moral tradițional și Biserica ori credința noastră sunt atacate așa cum au făcut-o mai întâi leniniștii originari, apoi comando-urile neo-leniniste din vest și apoi discursul oficial și general, tot discurs al urii se cheamă că este."

Răspuns la acuza că creștinismul discriminează pentru că și-a pierdut starea originară de iubire necondiționată, iertare, acceptare și blândețe:

"Cât despre referirile… creștine: iubirea este rezervată lui Dumnezeu și aproapelui, dar ura păcatului; iertarea pentru păcătos (omul care comite păcatul), dar păcatul (fapta) este condamnat. E o distincție esențială. Iertând-o pe adulteră (din start înseamnă că Mântuitorul consideră fapta greșită, de vreme ce o iartă, altminteri nu s-ar pune problema iertării), iertând-o pe adulteră, Iisus îi spune (chiar în Evanghelia după Ioan, parcă) mergi și nu mai păcătui, nu-i zice mergi și fă la fel."

Sursa: Facebook Prelu(cr)are: Stiripentruviata.ro