La peste un an și jumătate de la decizia Obergefell (decizia Curții Supreme din SUA care a legalizat căsătoria unisex pe tot cuprinsul țării, n. tr.), dezbaterea cu privire la „căsătoria” gay și homosexualitate s-a estompat considerabil: parțial pe seama alegerilor, parțial pentru că „T”-ul din acronimul LGBT a acaparat titlurile presei și parțial pentru că decizia Obergefell este acum considerată literă de lege. Este păcat, pentru că așa-numitul „progres” nu aduce imaginea roză care ne-a fost promisă.
În probabil cel mai sincer articol din istoria Huffington Post, Michael Hobbes, care se identifică drept homosexual, scrie despre ceea ce el numește o „epidemie de singurătate”:
„De ani întregi, observ divergența dintre prietenii mei heterosexuali și prietenii mei homosexuali. Dacă o jumătate din cercul meu social a dispărut în relații, cu copii și în suburbii, cealaltă a avut de luptat cu izolarea și anxietatea, drogurile tari și (comportamentul) riscant.”
După ce prezintă exemplu după exemplu și munți de statistici, Hobbes documentează o tendință constantă și înfiorătoare printre cei care împărtășesc stilul său de viață. „Bărbații homosexuali de pretutindeni, de orice vârstă”, scrie acesta, au șanse de două până la zece ori mai mari de suicid comparativ cu bărbații heterosexuali.
Și acesta este doar începutul. Bărbații homosexuali suferă, de asemenea, de rate mai mari de apariție a bolilor cardiovasculare, cancerului, alergiilor, astmului și unei serii întregi de infecții și disfuncții asociate comportamentului lor. Aceștia au o probabilitate de două ori mai mare de a manifesta episoade depresive majore, raportează că au mai puțini prieteni apropiați și fac abuz de droguri într-o rată alarmantă.
De fapt, traiul în așa-numitele „cartiere gay” este un factor ce prezice comportamente riscante mai frecvente și utilizare mai frecventă a metamfetaminelor. Și, adaugă Hobbes, comunitatea în sine are o atitudine brutală și degradantă față de propriii membri. Aplicațiile de cuplare întâmplătoare prin smartphone promovează o cultură a exploatării și întâlnirilor pasagere, despre care un tânăr pe care acesta l-a intervievat a declarat că îl fac să se simtă „ca o bucată de carne”.
Continuarea pe www.culturavietii.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.