Dumnezeu se apropie de oameni și de creația Sa în multe feluri. Prin Duhul Sfânt și prin Cuvântul Său, dar de asemenea și prin alți oameni. Dumnezeu vine la oameni prin intermediul Evangheliei, dar include în venirea Sa, oamenii la care S-a făcut cunoscut și cărora încă li se mai descoperă. Și cel mai semnificativ lucru, Dumnezeu vine, prin lucrarea noastră, la tineri, la fel cum vine la orice alt membru al bisericii.
Nu există nici un motiv teologic pentru ca cineva să afirme că ceea ce este valabil pentru adulți nu este valabil și pentru tineri. De exemplu, în lucrarea cu tinerii, predicarea este tot predicare la fel ca și în lucrarea cu adulții. Rugăciunea este tot rugăciune, părtășia este tot părtășie, disciplina este tot disciplină, iar serviciile divine sunt tot servicii divine. Desigur ar trebui să fie lucruri diferite pentru tineri, dar este timpul să ne oprim din a evita perspectiva încadrării tinerilor în rândul membrilor responsabili ai bisericii.
Modelul de lucrare cu tinerii sau copiii, în care aceștia sunt ținuți mai degrabă separați de ceilalți membri ai bisericii, nu este doar în condradicție cu natura Bisericii lui Cristos, dar a eșuat în a-i considera pe tineri ca parte activă și responsabilă în viața bisericii. Absența unei integrări depline a acestora în viața bisericii a condus, în multe locuri, la criticarea acesteia de către tineri și copii. De aceea tinerii caută să se închine și să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu în altă parte.
Este posibil ca schimbările culturale să fi hrănit ideea că se poate lucra mai bine cu tinerii sau copiii dacă sunt separați de adulți, dar vina principală o poartă incapacitatea membrilor adulți de a-și schimba sau adapta ideile vechi în așa fel încât tinerii să fie acceptați și integrați cu adevărat în biserică. Bisericile trebuie să facă eforturi pentru a asigura un echilibru biblic între întâlnirile diferitelor generații și întâlnirile intergeneraționale, între tradițional și contemporan, cât și între pasiunea sau entuziasmul tinerilor și experiența umblării cu Domnul a celor mai în vârstă.
Noi trebuie să fim conștienți că și cele mai bine-intenționate biserici din România sau de oriunde, pot trăda natura Bisericii lui Cristos. Bisericile care nu realizează pericolul acesta îi vor pierde pe tineri, împingându-i spre biserici sau organizații cărora le pasă de ei și-i apreciază pentu importanța lor. Mai mult, o astfel de biserică clădește o generație, sau chiar generații, de adulți, cu care tineri nu vor să se identifice sau să fie asociați. Și acest lucru poate fi fatal formării identității tinerilor și dezvoltării credinței lor.
Bisericile locale care înțeleg natura Bisericii lui Cristos, sunt conștiente că tinerii nu sunt doar în parte responsabilitatea bisericii, ei sunt în întregime. Lucrarea de tineret și tinerii trebuie să fie parte din întreaga biserică și nu o entitate separată. Ei sunt parte din întregul bisericii, iar biserica nu poate fi întreagă fără această lucrare. Pentru a ne asigura că și în viitor tinerii se vor simți "acasă" în bisericile noastre, trebuie ca toți să fim conștienți de implicațiile includerii tinerilor ca participanți activi în viața și lucrarea ei. Plecând de la aceste observații, se pot schița cel puțin patru principii fundamentale, aplicabile în orice biserică locală.
1. Biserica nu trebuie să vadă credința membrilor adulți separat de credința tinerilor.
Oamenii nu trebuie să ajungă la o anumită vârstă pentru ca Dumnezeu să își arate interesul față de ei și să înceapă să lucreze în ei și prin ei. Tinerii trebuie să fie în slujirea lui Cristos pentru că ei au aceeași relație cu Dumnezeu pe care o au și ceilalți credincioși.
2. Tinerii nu trebuie să devenină un grup separat în biserică.
Chiar dacă sunt unici și au caracteristici distincte, nu sunt diferiți de ceilalți. Relația credincioșilor și a copiilor lor cu Dumnezeu, cât și natura Bisericii lui Cristos, fac acest lucru imposibil. Chiar dacă tinerii, datorită naturii lor diferite, cer și au nevoie de o atenție deosebită, trebuie să fie considerați membri normali ai bisericii.
3. Biserica nu trebuie să-i neglijeze și nici să-i ignore pe tineri.
Biserica nu este formată doar din adulți sau doar din tinerii. Tinerii trebuie incluși în viziunea bisericii și în fiecare aspect al lucrării. Ei nu sunt Biserica de mâine! Ei sunt Biserica de astăzi și vor fi Biserica de mâine numai în măsura în care vor fi integrați în Biserica de astăzi.
4. Tinerii nu trebuie să fie responsabilitatea liderilor de tineret, ci a întregii biserici.
Copii și adolescenții nu sunt în responsabilitatea unor persoane care pur și simplu îi iubesc și vor să îi ajute, oricât de bine intenționate ar fi aceste persoane. Tinerii sunt responsabilitatea părinților (în primul rând), a învățătorilor de școală duminicală, a liderilor de tineret, a păstorilor, a prezbiterilor, a diaconilor și a întregii Biserici. Această responsabilitate este inalienabilă și netransferabilă.
Acestea trebuie să fie principiile oricărei biserici locale, dacă dorim ca tinerii și copiii, alături de ceilalți frați și surori, să se simtă iubiți, acceptați și importanți pentru Împărăția lui Dumnezeu. La rândul lor tinerii trebuie să evite izolaționismul generației lor și să se alăture cu îndrazneală eforturilor tuturor fraților și surorilor din bisericile locale pentru ca împreună să ne asigurăm că, prin harul lui Dumnezeu și pentru gloria Lui, bisericile noastre vor fi sensibile la provocările prezentului și viitorului, vor fi biserici în care fiecare să slujească și să fie slujit.
Samy Tuțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.