Laurenţiu Nica: Românii sunt experţi la construcţia de biserici reci

Laurenţiu Nica este un autor creştin, freelancer şi blogger.  

Este autorul a peste 150 de articole şi lucrări scrise pe diferite teme care cuprind tradiţia, religia, divorţul, închinarea bisericească, etica creştină, viaţa practică de creştin, şi continuă să scrie despre diferite subiecte care au devenit denaturate sau înţelese greşit în cadrul culturii bisericeşti române.

După ce s-a început construirea Catedealei "Mântuirea Neamului" din Bucureşti - şi care încă nu se ştie când şi dacă va fi finalizată, românii s-au apucat să construiască un alt locaş de cult mai rece decât.... gheaţa. Pe 29 ianuarie 2015 am văzut că multe site-uri au început să scrie ceva despre români, în special pe site-urile de socializare se postează - și se vor mai posta - fotografii de la biserica de gheață care a fost inaugurată la Bâlea Lac, în Munții Făgăraşului.
Vincent Funaro, reporter în cadrul ChristianPost a scris un articol care mi-a "acaparat" atenţia şi mai mult (deşi am încercat să ignor mesajele anterioare legate de biserica de gheaţă din România).

Titlul articolului său suna în felul următor: "Biserică construită în întregime din gheaţă în România funcţionează ca un sanctuar pentru toate denominaţiile". Aşa că am făcut click pe articol să citesc ce biserică este, ce denominaţii sunt, ce realitate este prezentată acolo. Vincent scrie că această biserică a fost de recent binecuvântată de preoţi care reprezintă variate denominaţii creştine din România (fără să numească aceste denominaţii). Apoi intră în detaliile tehnice - că se poate ajunge la ea doar cu telecabina, la o altitudine de 2.000 de metri. Apa din care a fost făcută gheaţa a fost luată din Bâlea Lac, în partea de nord-vest a Bucureştiului, a fost binecuvântată de preoţi şi bucăţi de gheaţă au început să fie tăiate cu o drujbă şi ulterior cimentuite laolaltă cu apă şi zăpadă pentru a forma biserica cu pricina.

S-a luat ca model o biserică veche din Transilvania; aceasta - biserica de gheaţă - măsoară 6 metrii înălţime, 14 metrii lungime, şi are 7 metrii lăţime (în interior). Structura pare a fi una care va fi folosită de toate denominaţiile - şi aici începe să enumere reporterul care sunt acelea - ortodoxă, catolică şi clericii protestanţi care au ţinut un anumit fel de serviciu acolo în această săptămână.

Michael Regen, un preot de la o biserică evanghelică, a fost şi el acolo şi a participat şi discutat cu cei de la Associated Press despre experienţa aceasta, comparând-o cu... un botez (ce ciudat, nu? apropo, cei de la Associated Press nu ne dau voie sa folosim materialul lor nicaieri, asa ca va trebui sa faceti voi click pe link si sa îl cititi din original, eu nu m-am mai obosit sa îl citesc, atâta timp cât Vincent Funaro a sumarizat deja totul pentru noi...)

"Suntem scufundaţi în apă acum, înconjuraţi de apă. Fie ca acesta să fie un loc în care noi să ne rugăm, să fie un loc unde oamenii vin cu plăcere", a spus el după serviciul divin, care a fost frecventat de mai mult de 12 închinători (folosesc exact ceea ce a scris Vincent în materialul său, sursa o veţi putea găsi la finalul acestei postări).

Ceea ce este cel mai interesant este faptul că această biserică a fost construită şi binecuvântată în fiecare iarnă din ultimii câţiva ani, şi a fost un sanctuar unde preoţii să efectueze botezuri şi nunţi.

Biserica de gheaţă ajută la înăbuşirea conflictelor dintre bisericile creştine din România, conform preotului de rit catolic răsăritean. "Pentru câteva momente, oamenii uită ceea ce au lăsat în vale: luptele, înţelegerile greşite, argumentele contradictorii", a spus el.

Au fost dispute cu privire la proprietatea bisericii pe vremea când comuniştii acaparau bisericile în 1945 şi erau date Bisericii Ortodoxe Române. Unele dintre ele nu au fost niciodată returnate denominaţiilor originale.

Fotografia alăturată îl ilustrează pe călugărul franciscan Iulian Misariu, care se roagă în timpul masei de inaugurare al bisericii construite complet din gheaţă.

(Toate fotografiile din această postare sunt proprietatea Reuters, fotograf Radu Sigheti).

Articolul de faţă este o adaptare a unui material apărut în ChristianPost pe 2 februarie 2015, folosit cu permisiune. Nici o porţiune din această postare nu poate fi copiată sau distribuită fără a menţiona acestea.

Revenind la "oile noastre", că tot am început să vă relatez cele de mai sus, e bine să tragem şi câteva concluzii cu folos. Ceea ce este de remarcat este că această biserică este construită iarnă de iarnă şi la fiecare construcţie nouă este binecuvântată de nişte preoţi. Deşi a devenit şi devine tot mai multo atracţie turistică (daca au ajuns să scrie atâtea site-uri străine de acest loc...) tind să cred că nu toate denominaţiile creştine din România ar fi bine primite în acel loc. Da, merge să facem câteva poze, merge să ne uităm la sculpturile de gheaţă, dar dacă "locaşul" de gheaţă nu poartă "hramul" bisericii din care facem noi parte... o să fim iar priviţi cu ochi ciudaţi, sau poate excluşi din comunitatea din care facem parte, ca ştim noi cine...

Biserica aceasta este ca un botez. Este ceea ce mi-a atras atenţia cel mai mult. E făcută din apă, în diferite forme, şi stă pe apă îngheţată şi este cimentuită cu zăpadă şi apă... Oarecum este o clădire de biserică unde nu a fost nevoie de prea multe miliarde de euro pentru a fi construită, şi unde... ce-i drept şi foarte adevărat, sufletele nu o să se încălzească niciodată cu nimic. Probabil că există aparate acolo care controlează temperatura din cadrul clădirii, altfel ar începe să se topească dacă ar sta în ea muritorii de rând, lumânările ar arde prea mult, sau s-ar cânta cântece mai tari - vă amintiţi de zidurile Ierihonului cum au fost ele dărâmate?

Fie că este sau nu o biserică pentru toate denominaţiile creştine din România - şi nu vreau să provoc pe pocăiţi să meargă să ţină şi ei o slujbă acolo că nu ştiu dacă vor da de o primire călduroasă... - vreau să spun că această biserică este un semn pentru cei care o vizitează şi care îi calcă pragul. În primul rând este un semn că este trecătoare şi se va topi odată ce vine căldura. În al doilea rând această clădire este tremurătoare, pentru că este rece acolo şi nu se poate sta foarte mult acolo. În al treilea rând, aşa cum am menţionat şi anterior, este o clădire de atracţie turistică şi nu va produce niciodată ceva decât memorii fotografice şi probabil uimirea celor care nu au mai văzut aşa ceva. Ar trebui să mergem mai degrabă la cei de la Polul Nord, ei locuiesc, trăiesc şi dorm în astfel de locuinţe... noi nu cred că ne-am putea adapta să stăm acolo. În al patrulea rând cred că această clădire este doar o altă trăncăneală cu ziduri de gheaţă a bisericilor ortodoxe sau catolice sau protestante, pentru că lor le place să construiască şi să aibă locaşe de cult pompoase, care sunt precum zicea Mântuitorul: morminte văruite - arată bine pe dinafară, dar în interior sunt pline de oase. Şi nu în ultimul rând, această biserică nu este decât o altă strădanie umană de a accentua că omul iubeşte mai mult formalismul şi nu esenţialul: o clădire de biserică care atrage aparatele fotografice, mai degrabă decât un loc unde sufletele să caute pe Dumnezeu, să îşi mărturisească păcatele, să se întoarcă la sfinţenia care o cere Dumnezeu.

Vizitaţi biserica de gheaţă de la Bâlea Lac! După ce vă întoarceţi, să spuneţi dacă ar mai fi şi alte semne de adăugat la cele de mai sus. 

Articol preluat cu permisiunea autorului de aici: www.crestinismtrait.blogspot.ro