Dezbaterea a început echilibrat, temperamentele celor doi fiind la un nivel prezidențial pe tot parcursul celor 90+ de minute. O tablă de șah pe care amândoi încercau să miște piesele inteligent, strategic, înțelegând miza și importanța acestei ultime dezbateri.
Cum era de așteptat, prima temă a fost pandemia de coronavirus. Trebuie să plecăm de la premiza că omenirea a fost luată prin surprindere și guvernele, președinții, politicienii, toți, au fost puși la încercare. Evident că liderul țării este pus pe tapet, acțiunile lui, implicarea și rezultatele – Trump trebuia și trebuie să fie chestionat pe această temă, pentru că este președintele în exercițiu – dar chestionarea și atitudinea față de el trebuie să fie corecte.
Este foarte simplu să vii din exterior ca Joe Biden și să critici răspunsul președintelui Trump la pandemie, când tu nu ai fost deloc implicat, nici măcar indirect, și mai ales când ai fost vicepreședintele administrației Obama și ai eșuat lamentabil în gestionarea unei epidemii – gripa porcină – care amenința America și omenirea la un nivel mult mai mic și restrâns decât o face coronavirusul. Eșec pe care Joe Biden l-a recunoscut în seara asta.
America, sub Donald Trump, chiar și în ciuda gafelor sale, a devenit în scurt timp de la începutul pandemiei lider global în testare, tratament, materiale medicale și a reușit, cel mai important, să evite moartea a peste 2 milioane de americani, așa cum arătau toate predicțiile.
Privind gestionarea viitoare a pandemiei, Donald Trump este în favoarea deschiderii statelor, afacerilor, a țării pe baza experienței dobândite în ultimele luni, atât pe plan medical, cât și administrativ, susținând că nu mai ai o țară dacă o ții închisă, ceea ce Joe Biden dă de înțeles în această perioadă că este cea mai bună soluție pentru eliminarea coronavirusului.
Concluzia este că Donald Trump vrea să găsească un echilibru între revenirea la viața normală și coexistența cu cornavirusul, în contrast cu Joe Biden și Partidul Democrat, care induc panică, teamă și lașitate prin menținierea statelor, afacerilor și bisericilor închise până la „dispariția” virusului, provocând mult mai multe pierderi de vieți omenești prin sinucideri, supradoze și lipsa de intervenții medicale pentru bolile terminale.

