Platforma Împreună vă invită la Conferințele Petre Țuțea. O dată pe lună ne vom întâlni cu intelectuali creștini conservatori, cu scriitori, profesori, preoți și teologi care ne vor vorbi despre temele epocii noastre. Joi, 28 februarie, orele 18:30 - 20:30, are loc prima întâlnire. Invitații noștri sunt doi distinși intelectuali, dl.Sorin Lavric și dl. Andrei Dârlău, care vor conferenția despre ideologia corectitudinii politice și despre rădăcinile sale marxiste.
În ultimii 50 ani Europa și America de Nord au fost cucerite de o ideologie: Corectitudinea Politică. Unii o consideră o glumă, alții o teorie absurdă. Nu e. E o realitate. Ea vrea să schimbe legile, comportamentul, limbajul. Căci cine controlează limbajul controlează gândirea. Corectitudinea Politică e de fapt Marxism Cultural: marxism transpus din economie în morală, în întreaga viață socială. El datează de la Gramsci, György Lukács... În 1923 un grup de Cominternişti întemeia în Germania un institut marxist dedicat răspândirii comunismului în occident. Ei îl combină pe Marx cu Freud... Veţi afla incredibila poveste a acestei invazii sexo-marxiste la conferința de joi 28 februarie.
Political correctness e forma deghizată sub care comunismul a supraviețuit incognito, s-a impregnat, a proliferat în lumea neoliberală de azi. O lume pe care a permeat-o, a infuzat-o, cu care s-a contopit organic până la a nu mai putea fi distins, devenit insesizabil fiindcă s-a „normalizat”. În plan socio-cultural el a fost asimilat de neoliberalism.
Comunismul n-a murit. El încă exercită o inexplicabilă seducție asupra unor intelectuali ce vorbesc de „învierea lui a treia zi”. El a eșuat doar parţial: e o modernitate reuşită subversiv, impregnată clandestin, deturnată sub camuflaj în post-modernitate. El şi-a îndeplinit rolul distructiv, s-a metamorfozat şi prin componenta lui cea mai virulentă, freudo-marxismul, a devenit metastazat în ţesutul neoliberal al societății cu care a fuzionat până la a fi indiscernabil.
Comunismul n-a murit. El încă exercită o inexplicabilă seducție asupra unor intelectuali ce vorbesc de „învierea lui a treia zi”. El a eșuat doar parţial: e o modernitate reuşită subversiv, impregnată clandestin, deturnată sub camuflaj în post-modernitate. El şi-a îndeplinit rolul distructiv, s-a metamorfozat şi prin componenta lui cea mai virulentă, freudo-marxismul, a devenit metastazat în ţesutul neoliberal al societății cu care a fuzionat până la a fi indiscernabil.
